Citate favorite (203) ”Anna Karenina” de Lev Nikolaevici Tolstoi

 

Lev Tolstoi (1828-1910) a dăruit omenirii celebrul roman ”Război și pace” (publicat în 1865-1869), considerat în lumea întreagă drept unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată. Pe lângă acesta, celebre sunt și romanele ”Anna Karenina” (publicat în 1875-1877) și ”Învierea” (publicat în 1900), care stau în fruntea numeroaselor scrieri ale autorului.

De curând am terminat de recitit romanul ”Anna Karenina”, la distanță de zeci de ani de la prima citire, când eram elevă de liceu. Bine, bine, o să spuneți, dar cine se mai interesează acum de acest roman? Tocmai de aceea, fiindcă nu mai este citit, ba chiar unii resping cultura rusă fără să fi avut vreun contact cu ea.

Reluarea lecturii acestui roman mi-a oferit o mare surpriză. În adolescență am citit cu sufletul la gură, urmărind cu precădere relațiile dintre Anna și Vronski, Katia (Kitty) și Kostea Levin, Daria (Dolly) și Stepan Oblonski și sărind peste multe pagini care îmi păreau neinteresante, chiar plictisitoare. Acum am avut impresia că toate aceste povești de iubire au fost un corolar, o chestiune de marketing, pentru a atrage cititorii spre problemele majore ale civilizației. Lev Tolstoi dezbate, prin intermediul personajelor sale, aspecte ale vieții sociale, atât în clasa superioară, a nobililor, cât și în clasa țărănimii, precum și raporturile dintre aceste două clase. Nu numai atât, dar se regăsesc în paginile cărții, în gândurile și acțiunile unor personaje, preocupările sale pentru psihologia umană. Personajul ateu Konstantin Levin, întocmai ca și scriitorul, după o căutare intensă și chinuitoare de răspunsuri la întrebările sale existențiale și filozofice, aderă cu ușurare și cu bucurie la creștinism, conturându-și cu claritate idealul său de adevăr, bunătate, dreptate și pace.

”M-am convins că nu există nici o activitate în zemstve și nici nu poate exista. (Zemstva era un  organism de autoguvernare teritorială, similar oarecum consiliului județean de la noi, de astăzi. A existat din 1864 până în 1917). Pe de o parte, fiindcă asta e numai o păpușerie, o joacă de-a parlamentul, iar eu nu-s nici destul de tânăr, nici destul de bătrân ca să mă distrez cu jucării. Pe de altă parte, pentru clica județeană trebușoara asta e un mijloc de a face parale. Mai înainte erau tutelele și procesele. Astăzi sunt zemstvele. Nu sub formă de mită, ci de leafă nejustificată.”

”- Așa-i și cu unitatea de vederi a gazetelor. Mi-a deschis cineva ochii: de cum izbucnește războiul, li se și dublează veniturile....

- Eu nu țin la ziare, dar nu este drept ceea ce spuneți.

- Eu unul aș pune o singură condiție, urmă bătrânul prinț. Cum a scris foarte bine Alphonse Karr înainte de războiul cu Prusia: ”Socotiți că războiul este necesar? Perfect! Cine propovăduiește războiul, acela să se înroleze într-o legiune specială, de avangardă, și la atac, marș, înaintea tuturor!”

”Trăia, fără să-și dea seama, în conformitate cu adevărurile spirituale pe care le supsese odată cu laptele mamei; cugeta însă nu numai fără să recunoască aceste adevăruri, dar ocolindu-le cu stăruință.

Acum era limpede pentru dânsul că numai datorită credințelor în care crescuse putea să trăiască.

<<Ce-aș fi fost și cum mi-aș fi trăit viața dacă n-aș fi avut aceste credințe? Dacă n-aș fi știut că trebuie să trăiesc pentru Dumnezeu, și nu pentru nevoile mele?  Aș fi prădat, aș fi mințit, aș fi ucis. N-ar fi existat pentru mine nimic din cele ce alcătuiesc bucuriile de seamă ale vieții mele. ...

Am căutat răspuns la întrebarea mea. Dar răspunsul nu mi-l putea da gândirea, care nu e pe măsura acestei probleme. Răspunsul mi l-a dat însăși viața, prin cunoașterea, din partea mea, a binelui și răului. Iar cunoașterea aceasta n-am dobândit-o prin nimic, ci mi-a fost dată, ca și celorlalți oameni, mi-a fost dată, fiindcă n-aș fi putut-o lua de nicăieri.>>”

Citatele au fost preluate din volumele I și II ale romanului ”Anna Karenina” de Lev Tolstoi, de la editura Adevărul, 2008.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.