Panoramă vastă a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales a înaltei societăți și a societății burgheze în ascensiune, cuprinzând mai bine de 90 de romane și peste 50 de nuvele și povestiri, opera lui Honore de Balzac a primit pe drept cuvânt denumirea generală de ”Comedia umană”. Comedie nu în sensul de spectacol distractiv, ci de spectacol de bâlci, așa cum a tratat societatea omenească și William Thackeray în celebrul său roman ”Bâlciul deșertăciunilor”.
Împărțită în trei secțiuni, Studii de moravuri, Studii
filosofice și Studii analitice, opera lui Balzac cuprinde peste 2000 de
personaje. Ele ilustrează o multitudine de tipuri omenești, de la parvenit la
tânărul promovat pentru meritele sale, de la avar la risipitor, de la femeia
curtezană la femeia-mamă, de la părintele nepăsător la tatăl ce sacrifică totul
pentru copiii săi și câte altele.
Cineva ar putea obiecta că toate acestea se referă la o
societate dispărută și nu se mai potrivesc zilelor noastre. Dacă ne împărtășim
și astăzi din înțelepciunea filosofilor care au trăit acum mii de ani, cu atât
mai mult ne vor folosi observațiile minuțioase asupra omului și societății de
acum 200 de ani. Firea omenească nu s-a schimbat deloc. Lectura citatelor
extrase va arăta că nu e nici o diferență între oamenii de atunci și cei de
azi.
”Prețul ridicat al stofelor și blănurilor făcea, pe
atunci, dintr-un veșmânt unul dintre cele mai trainice lucruri, asemenea
mobilelor, armurilor, potrivite vieții aspre a secolului al XV-lea. O femeie
nobilă, un senior, orice om bogat, posedau cel mult două veșminte de sezon,
care țineau toată viața lor și chiar mai mult. Aceste haine se lăsau moștenire
copiilor. De aceea, în contractele de căsătorie, clauza cu privire la arme și
veșminte, astăzi aproape inutilă din pricina valorii mici a garderobelor reînnoite
neîncetat, era pe vremea aceea de un interes extraordinar. Toaleta unei femei
constituia un capital enorm, închis în cufere imense, care ar amenința astăzi
tavanele apartamentelor nostre moderne. Găteala unei femei de la 1840 nu este
decât dezabieul unor mari doamne de la 1540.” (din romanul istoric ”Catherine
de Medicis”)
”Datorită unui simț minunat – care încă nu este nici
egoism, nici rațiune, care este, poate, sentimentul în ingenuitatea lui
primitivă, copiii își dau seama dacă sunt sau nu obiectul unor preocupări
exclusive și dacă sunt îngrijiți cum trebuie. Îi iubiți? Aceste dulci făpturi,
care din creștet până-n tălpi sunt numai sinceritate și bunăcredință, devin
admirabil de recunoscătoare. Iubesc cu pasiune, cu gelozie, sunt pline de cele
mai gingașe atenții, găsesc vorbele cele mai duioase, sunt încrezătoare – se
încred deplin în voi. Încât sunt încredințat că nu există copii răi decât
unde-s mame rele: căci dragostea pe care o simt ei depinde întotdeauna de aceea
care li s-a arătat, de cele dintâi îngrijiri care li s-au dat, de cele dintâi
cuvinte pe care le-au auzit, de cele dintâi priviri in care au căutat iubirea
și viața.” (din nuvela Casa-cu-rodii”)
”Străin de orice orgoliu, de orice ambiție, rămăsese la
postul lui făcându-și datoria în mijlocul primejdiilor. ... Virtuțile și
știința lui, pizmuite desigur, îl fereau de orice persecuție; era cu neputință
să te plângi împotriva lui, deși critica gafele politice... Dacă nu avea să
izbucnească o revoluție, abatele Dutheil era sortit să rămână ca un bloc de
piatră ascuns într-o temelie, sprijinind în continuare totul. I se recunoștea
utilitatea, dar era lăsat la locul lui, ca majoritatea oamenilor de nădejde, a
căror ascensiune spre putere îi înspăimântă pe cei mediocri.” (din romanul ”Preotul
de țară”)
”Omul cinstit este dușmanul tuturor. Dar ce crezi dumneata
că este omul cinstit? La Paris, omul cinstit este cel care tace și nu împarte
cu nimeni. Nu-ți vorbesc de acei bieți iloți (semi-sclavi din Sparta) care pretutindeni muncesc din greu fără a
fi vreodată răsplătiți pentru munca lor... Acolo virtutea se află în floarea
prostiei sale, însă tot acolo se află și mizeria. Ca să te îmbogățești, se
cuvine să dai lovituri mari, altminteri joci mărunt și s-a zis cu tine! Iată
viața așa cum este. Totdeauna a fost așa. Moraliștii nu o vor schimba
niciodată. Omul nu este desăvârșit. La fiecare milion, în turma de oameni se
întâlnesc zece inși care se socot deasupra a toate, chiar și a legilor.” (din romanul
”Moș Goriot”)
Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la
Suzana.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !