Citate favorite (202) Balzac – ”Comedia umană”

 

Panoramă vastă a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales a înaltei societăți și a societății burgheze în ascensiune, cuprinzând mai bine de 90 de romane și peste 50 de nuvele și povestiri, opera lui Honore de Balzac a primit pe drept cuvânt denumirea generală de ”Comedia umană”. Comedie nu în sensul de spectacol distractiv, ci de spectacol de bâlci, așa cum a tratat societatea omenească și William Thackeray în celebrul său roman ”Bâlciul deșertăciunilor”.

Împărțită în trei secțiuni, Studii de moravuri, Studii filosofice și Studii analitice, opera lui Balzac cuprinde peste 2000 de personaje. Ele ilustrează o multitudine de tipuri omenești, de la parvenit la tânărul promovat pentru meritele sale, de la avar la risipitor, de la femeia curtezană la femeia-mamă, de la părintele nepăsător la tatăl ce sacrifică totul pentru copiii săi și câte altele.

Cineva ar putea obiecta că toate acestea se referă la o societate dispărută și nu se mai potrivesc zilelor noastre. Dacă ne împărtășim și astăzi din înțelepciunea filosofilor care au trăit acum mii de ani, cu atât mai mult ne vor folosi observațiile minuțioase asupra omului și societății de acum 200 de ani. Firea omenească nu s-a schimbat deloc. Lectura citatelor extrase va arăta că nu e nici o diferență între oamenii de atunci și cei de azi.

”Prețul ridicat al stofelor și blănurilor făcea, pe atunci, dintr-un veșmânt unul dintre cele mai trainice lucruri, asemenea mobilelor, armurilor, potrivite vieții aspre a secolului al XV-lea. O femeie nobilă, un senior, orice om bogat, posedau cel mult două veșminte de sezon, care țineau toată viața lor și chiar mai mult. Aceste haine se lăsau moștenire copiilor. De aceea, în contractele de căsătorie, clauza cu privire la arme și veșminte, astăzi aproape inutilă din pricina valorii mici a garderobelor reînnoite neîncetat, era pe vremea aceea de un interes extraordinar. Toaleta unei femei constituia un capital enorm, închis în cufere imense, care ar amenința astăzi tavanele apartamentelor nostre moderne. Găteala unei femei de la 1840 nu este decât dezabieul unor mari doamne de la 1540.” (din romanul istoric ”Catherine de Medicis”)

”Datorită unui simț minunat – care încă nu este nici egoism, nici rațiune, care este, poate, sentimentul în ingenuitatea lui primitivă, copiii își dau seama dacă sunt sau nu obiectul unor preocupări exclusive și dacă sunt îngrijiți cum trebuie. Îi iubiți? Aceste dulci făpturi, care din creștet până-n tălpi sunt numai sinceritate și bunăcredință, devin admirabil de recunoscătoare. Iubesc cu pasiune, cu gelozie, sunt pline de cele mai gingașe atenții, găsesc vorbele cele mai duioase, sunt încrezătoare – se încred deplin în voi. Încât sunt încredințat că nu există copii răi decât unde-s mame rele: căci dragostea pe care o simt ei depinde întotdeauna de aceea care li s-a arătat, de cele dintâi îngrijiri care li s-au dat, de cele dintâi cuvinte pe care le-au auzit, de cele dintâi priviri in care au căutat iubirea și viața.” (din nuvela Casa-cu-rodii”)

”Străin de orice orgoliu, de orice ambiție, rămăsese la postul lui făcându-și datoria în mijlocul primejdiilor. ... Virtuțile și știința lui, pizmuite desigur, îl fereau de orice persecuție; era cu neputință să te plângi împotriva lui, deși critica gafele politice... Dacă nu avea să izbucnească o revoluție, abatele Dutheil era sortit să rămână ca un bloc de piatră ascuns într-o temelie, sprijinind în continuare totul. I se recunoștea utilitatea, dar era lăsat la locul lui, ca majoritatea oamenilor de nădejde, a căror ascensiune spre putere îi înspăimântă pe cei mediocri.” (din romanul ”Preotul de țară”)

”Omul cinstit este dușmanul tuturor. Dar ce crezi dumneata că este omul cinstit? La Paris, omul cinstit este cel care tace și nu împarte cu nimeni. Nu-ți vorbesc de acei bieți iloți (semi-sclavi din Sparta) care pretutindeni muncesc din greu fără a fi vreodată răsplătiți pentru munca lor... Acolo virtutea se află în floarea prostiei sale, însă tot acolo se află și mizeria. Ca să te îmbogățești, se cuvine să dai lovituri mari, altminteri joci mărunt și s-a zis cu tine! Iată viața așa cum este. Totdeauna a fost așa. Moraliștii nu o vor schimba niciodată. Omul nu este desăvârșit. La fiecare milion, în turma de oameni se întâlnesc zece inși care se socot deasupra a toate, chiar și a legilor.” (din romanul ”Moș Goriot”)

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.