Citate favorite (194) ”Marile religii” de un grup de autori coordonat de Philippe Gaudin

 

Recitind cu atenție acest volum, am desprins niște jaloane ale cunoașterii marilor religii din lume. Sunt cinci mari religii: iudaismul (mozaismul), creștinismul, islamismul (mahomedanismul), hinduismul și budismul.

Spre deosebire de hinduism și budism, care sunt religii politeiste, iudaismul, creștinismul și islamismul (scrise în ordinea apariției) sunt religii monoteiste. Ființa Supremă în iudaism este Yahve, în creștinism – Dumnezeu, în islamism – Allah. Esența acestor credințe se află în cărțile sfinte: Torah, Biblia și, respectiv, Coranul. 

Riturile religioase se practică mai ales în sinagogă/biserică/moschee, iar mentorul religios este rabinul/preotul/imamul. Desigur, în sânul fiecărei religii sunt fel de fel de deosebiri, după curentele sau cultele existente.

Hinduismul și budismul au, fiecare, mai multe zeități, mai multe scrieri sfinte și se practică și în lăcașuri sfinte, și în natură și acasă, în familie.

Toate detaliile se găsesc în cartea aceasta. Rămâne ca aceia care sunt dornici să înțeleagă religiile mai bine să o citească.

Către finalul cărții autorii au scris câteva pagini foarte interesante despre atitudinea unor mari filosofi față de religie, dar și față de om, de unele aspecte ale vieții sociale: Blaise Pascal, Jean-Jacques Rousseau și Immanuel Kant.

Și iată ce spune Rousseau despre omul social:

”Omul sălbatic, după ce și-a luat masa, este împăcat cu întreaga natură și este prietenul tuturor semenilor lui. Dar dacă uneori mâncarea lui o râvnește altcineva?.. Întrucât orgoliul nu se amestecă în luptă, ea se termină cu câteva lovituri de pumn. Învingătorul mănâncă, învinsul pleacă să-și caute norocul în altă parte și se face pace. Cu omul din societate altfel se petrec lucrurile: mai întâi năzuiește la ceea ce îi este necesar, apoi la ceea ce este inutil. Pe urmă își dorește delicatesuri, apoi imense bogății, apoi supuși, apoi robi. Și nu există nici o clipă de răgaz, astfel încât, după lungi perioade de prosperitate, după ce a înfulecat multe comori și a adus suferință multor oameni, eroul meu va masacra totul până ce va ajunge unicul stăpân al întregului univers.”

Hm! Cum așa?! Rousseau este contemporan cu noi?!... Parcă ar fi scris despre mai-marii lumii de astăzi. Ia sa vedem... Nuu, a scris asta acum aproape 300 de ani, in anul 1755, în ”Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni”. Deci nu s-a schimbat nimic în trei secole. Cred chiar că aceste lucruri se întâmplă de când a apărut ”societatea omenească” și se vor întâmpla la nesfârșit.

Citatul a fost preluat din volumul ”Marile religii”, coord. Philippe Gaudin, editat de Editura Orizonturi (f.d.), în seria Cultură generală.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.