Citate favorite (192) ”Aurul pisicii” de Ioana Pârvulescu

 

Atras de pisica din titlu și știind dragostea mea pentru pisici, soțul meu mi-a cumparat cartea ”Aurul pisicii” fără să o răsfoiască. Mare mi-a fost mirarea când am descoperit că este un roman de dragoste. Profesoară la Facultatea de Litere a Universității București, autoarea unor lucrări de teorie și critică literară, dar și de poezie și proză literară, Ioana Pârvulescu excelează în descrierea sensibilității feminine în acest roman din 2024.

Și mai surprinsă am fost când am văzut că prima parte a romanului este romantic-realistă, pentru a se încheia în pur stil fantastic. Citind prima parte m-am dus cu gândul la Ileana Vulpescu și celebra ”Arta conversației”. Finalul m-a trimis imediat la ”Zilele lui Savelie” de Grigori Slujitel. Dat fiind că ambele scrieri mi-au plăcut mult, nu m-au deranjat asemănările. Mai ales că sunt conștientă că ele pot exista doar în mintea mea.

După câteva experiențe amoroase, o femeie își găsește sufletul-pereche. Trăiesc împreună nouăsprezece ani, în care cunosc iubirea curată, dragostea fizică deplină, dar și gelozia, și pierderea unui copil nou-născut, o fetiță. Gândul femeii revine mereu la Sonia și, de fapt, povestirea întâmplărilor este adresată fetiței.

”Copiii tăi. Să-i ferești de toate pericolele. De boli. De accidente. De răutatea altora, mici și nepricepuți ca ei, de prostiile colective. De propria lor prostie, răutate, lene. De nenoroc. De fanatici. Să-i aperi. Să-i crești frumos. Să arate bine. Nu mai remarci la un moment dat nimic din ce trăiești tu: poți să-ți rupi o mână, o coastă, poți fi la pat, te poți urâți, poți sărăci, poți fi mort de frică. Dar să-i ferești pe ei. Nu cumva să li se întâmple lor ceea ce ți s-a întâmplat ție. Nu cumva să-i rănească întâmplarea, întâmplătorul. Nu cumva să-i omoare de vii, când cresc, ceva sau cineva. Să nu mori nici tu, ca să nu-i lași pe ei fără sprijin. Să nu ia droguri. Să nu devină alcoolici. Să nu se chinuie. Să nu sufere din dragoste. Să aibă noroc, norocul e important. Să le spui tuturor că sunt foarte bine, nu ca să-i minți pe toți, ci ca să crezi tu că e așa. Nu mai ai timp să-ți dai seama că ție nu ți se întâmplă nimic. Nici o nouă dragoste. Nici cea veche. Nimeni care să fie tandru. Dar să fie toți buni cu ei. Te faci că nu remarci când te părăsesc, când pleacă departe și vin tot mai rar înapoi, când îi încurci, când îi plictisești, când te reped, când nu-ți dau telefon, când nu vin deloc, chiar dacă ești cu perfuzii. Strălucești de mândrie când ești alături de ei pe stradă.”

Dar, veți întreba, unde este pisica, ce este cu pisica? Veți afla asta numai dacă veți citi romanul. Surpriza va fi mare.

Citatul a fost preluat din volumul ”Aurul pisicii” de Ioana Pârvulescu, apărut la editura Humanitas în anul 2024.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.