Roman care i-a adus autorului consacrarea, ”Abatorul 5 sau Cruciada copiilor – Un dans obligatoriu cu moartea” a avut un succes răsunător. Roman parodic, polemic și protestatar, în care autorul, pentru a aborda realitatea unei lumi de coșmar, haotice și lipsite de sens, recurge la cele mai neprevăzute jocuri ale imaginației și fanteziei, la cele mai variate mijloace ale comicului și tragicului. El ne poartă într-o lume incredibilă, în care se amestecă bombardamente, călătorii în timp, prizonieri de război, extratereștri de pe planeta inventată Tralfamadore, peste toate plutind mirosul aducător de moarte al iperitei.
Autobiografic și științifico-fantastic în același timp,
romanul este o carte antirăzboinică. Ea a izvorât din amintirile dureroase ale
scriitorului despre unul dintre cele mai întunecate episoade ale celui de-al
doilea război mondial: distrugerea orașului Dresda, ”Florența de pe Elba”, și
moartea a 135000 de persoane în urma raidului forțelor aeriene americane și britanice din 13
februarie 1945. În bombardamentul atomic al Hiroshimei au murit pe loc 66000 de
oameni, iar în cel de la Nagasaki – 39000. Totuși, despre distrugerea Dresdei
și uciderea locuitorilor ei nu s-a vorbit nici pe departe atât de mult ca
despre cele două orașe din Japonia.
Autorul, împreună cu alți o sută de prizonieri americani
refugiați în timpul bombardamentului într-o încăpere subterană destinată
depozitării cărnii, din clădirea nr. 5 a abatorului din Dresda, se numără
printre puținii supraviețuitori ai masacrului. Dar personajul principal nu este
nici autorul, prezent și el printre personajele romanului, nici Billy Pilgrim
sau alții, ci însuși războiul. Iată ce spune autorul despre el:
”Mi-am povățuit copiii ca pentru nimic în lume să nu participe la vreun masacru sau să se umple de bucurie și satisfacție la vestea masacrării dușmanului. I-am mai povățuit să nu se pună în slujba nici unei firme care produce mașinării destinate masacrării oamenilor și să-și exprime disprețul pentru cei care cred ca avem nevoie de asemenea mașinării.”
Postarea participă la jocul ”Citate favorite” de la Suzana.
Mereu scrii despre carti pe care nu le-am citit, dar nici nu le-am vazut!
RăspundețiȘtergereCand aud de razboaie ma ia cu frisoane! Iar acum ce e pe planeta este sinistru.
Pur si simplu nu am suficienta imaginatie pentru distopiile pe care le traim...
Sa stii ca am pus postarea in tabel. Nu am mai intrebat...
Sanatate multa, draga Zina! Zile linistite la voi!
Imbratisari!😘❤️
Mulțumesc mult că m-ai inclus în tabel! O să vin să iau link-ul, să completez în postare.
ȘtergereAm citit mai demult această carte și am recitit-o acum, tocmai pentru că evenimentele actuale se înscriu în aria preocupărilor autorului.
Multă sănătate și ție, dragă Suzana! Te sărut cu drag! :*
Am căutat și alte citate din K. Vonnegut. Am găsit multe. Iată unul:
RăspundețiȘtergere”Nu poţi să mănânci mâncare bună şi atât. Trebuie să şi vorbeşti despre ea. Şi trebuie să vorbeşti despre ea cu cineva care înţelege mâncarea bună şi tot ce înseamnă ea.”
Toate cele bune!
A fost un om inteligent, cu un simț al umorului deosebit. Pune orice în loc de ”mâncare” i se va potrivi. ☺
ȘtergereMă bucur să te revăd aici, Daurel. Sănătate și numai bine!
draga Zina, tare ma bucur ca ne-am regasit ♥ Nici nu am mai stiut daca blogul tau mai e sau nu activ - ma bucur sa vad ca mai scrii ☺ si eu am revenit de cateva luni.
RăspundețiȘtergereNu am citit acest roman, multumesc pentru recenzie.
Gandui bune si îmbratisari ♥ Numai bine!
Scumpa mea Carmen, toate cele trei bloguri ale mele sunt active, numai că scriu mai rar. Dacă vrei să știi ce am mai făcut și prin ce am trecut în ultimul timp, intră la Jurnalul Zinei https://zinnaida2.wordpress.com/
RăspundețiȘtergereMă bucur mult că ai revenit, aveai mereu articole deosebite. O să trec pe la tine neapărat.
Sănătate și numai bine îți doresc!