Citate favorite (167) ”Grădina uitată” de Kate Morton

 

O mare maestră a misterului și aventurii, autoarea ne conduce printr-un adevărat labirint al unor întâmplări începute înainte de anul 1900. Întâmplări care se leagă în mod neașteptat, care duc cititorul dintr-o parte în alta a lumii, din Cornwall-ul pe care scriitoarea l-a îndrăgit pe când era studentă în Anglia până în Australia ei natală și înapoi, și iar și iar...

Enigma de la care pornește totul este secretul nașterii uneia dintre eroine, Nell. Nepoata ei, Cassandra, o va rezolva, ajungând cu investigațiile tocmai în vremea bunicii lui Nell.

Ca și în ”Casa de lângă lac”, în centrul atenției se află o casă și grădina ei, loc în care au avut loc evenimente tragice și unde se va dezlega complet enigma, după mai bine de 100 de ani. Există și alte similitudini între cele două romane: povestirea evenimentelor nu este liniară, ci se face pe mai multe planuri cronologice care se întretaie, menținând atenția trează în permanență; de asemenea, pe parcurs apar și câteva povești de dragoste, unele tragice, altele nu. Am citit, însă, pe nerăsuflate romanul, așa că mi-am dat seama târziu de aceste asemănări, care nu răpesc nimic din suspansul acțiunii.

”- Este un nume, a început Cassandra. Eliza Makepeace. Nell s-a pomenit cu o carte de basme într-un gemantan și asta i-a trezit niște amintiri. Dar dacă Eliza a fost aceea care a dus-o pe vapor, ea n-a mai ajuns cu Nell în Australia.

- Dar ce i s-a întâmplat?

- Nu s-a găsit nici un document oficial, a ridicat Cassandra din umeri. Ca și cum ar fi dispărut fără urmă, chiar la vremea când Nell a dispărut în Australia. Indiferent ce planuri ar fi avut această Eliza, nu i-au ieșit. ...

- Și când te gândești că mâine pleci în Cornwall să-ți vezi căsuța miraculoasă, spuse Ruby. Cum de mai faci față?

- Și ai să stai chiar în casă? întrebă Grey.

Cassandra negă din cap.

- Avocatul care are cheia mi-a spus că nu e locuibilă. Am rezervat o cameră la un hotel în apropiere, hotelul Blackhurst. E chiar în conacul familiei Mountrachet, familia lui Nell.

- Adică familia ta!

- Ai dreptate!

Cassandra nu se gândise la asta. Buzele începură să-i tremure din nou, străduindu-se, împotriva voinței ei, să schițeze un zâmbet.

Ruby s-a cutremurat cu un gest teatral.

- Mor de invidie! Ce n-aș da să se ivească un secret așa grozav și în familia mea, ceva palpitant de investigat!

- Și eu sunt emoționată. A început să mă obsedeze, cred. Mi-o tot imaginez pe fetiță, pe micuța Nell, smulsă din sânul familiei și azvârlită, singură, pe un chei. Nu mi-o pot scoate din minte. Tare aș vrea să știu ce s-a întâmplat cu adevărat, cum de-a ajuns pe partea cealaltă a lumii de una singură.”

Un fragment din jurnalul lui Rose, verișoara Elizei, despre grădina uitată și reînviată, și iar uitată, și din nou reînviată.

”Davies ne aștepta la intrarea în labirint, clătinându-se sub greutatea unui ghiveci enorm. Ne-am continuat drumul prin labirint (ale cărui cărări Eliza le cunoștea ca-n palmă) străbătând zona din mijloc, cu băncuțe, trecând pe lângă inelul de alamă despre care spunea că marchează intrarea într-un tunel subteran. Am ajuns, în fine, la o poartă de metal cu o închizătoare mare de alamă. Eliza a scos, cu un gest larg, o cheie din buzunarul fustei și, până să apuc eu să întreb unde găsise așa ceva, a deschis ușa.

Dincolo de ea se afla o grădină. Asemănătoare, deși oarecum diferită de celelalte grădini de la moșie. În primul rând era împresurată de ziduri înalte de piatră, pe toate cele patru laturi, numai cu două porți, una pe zidul din nord și cealaltă pe cel dinspre sud.

- Asta o să fie grădina noastră, Rose, numai a mea și a ta. Ai să poți veni aici chiar și când nu te simți bine. Zidurile țin la distanță vântul puternic dinspre mare și vei putea să asculți ciripitul păsărilor, să simți parfumul florilor și dogoarea soarelui pe obraji.

- Auzisem eu când eram mică despre o grădină ascunsă, dar am crezut că e o poveste.

Mi-am dat brusc seama... Știam cu certitudine a cui fusese grădina. Mi-am dat seama care era motivul faptului că tata îi dăduse Elizei grădina și am simțit o greutate ciudată în stomac.

- Asta pentru că ești fiica ei.”

Citatele au fost preluate din volumul ”Grădina uitată” de Kate Morton, editat la Editura Humanitas, 2021.

 Această postare este înscrisă la ”Citate favorite” de la Suzana.