PICĂTURA DE FRUMOS (89) Ambrogio Lorenzetti. Efectele bunei guvernări asupra orașului. 1338

 

Ambrogio Lorenzetti (Siena 1285-1348) a fost unul dintre cei mai importanți maeștri ai goticului sienez.

Se pare că a studiat pictura cu fratele său mai mare, Pietro. În anul 1327 a devenit membru al ghildei doctorilor și farmaciștilor din Florența. A fost influențat de arta bizantină precum și de antichitatea clasică, dar și de metodele stilistice ale lui Giotto și Simone Martini.

Cele mai renumite opere ale lui Ambrogio Lorenzetti sunt alegoriile guvernării bune și rele, frescele din Palazzo Pubblico, palatul guvernului Republicii Siena. Frescele împodobesc trei din cei patru pereți ai Salonului celor Nouă – sala de consiliu a celor nouă magistrați executivi ai Republicii Siena. Ele au fost concepute pentru a le reaminti magistraților cât de multe erau în joc în timp ce luau deciziile și au fost comandate chiar de către cei nouă magistrați.

Capodopera incontestabilă a lui Ambrogio Lorenzetti constă din șase scene diferite, ce au primit titluri abia în epoca modernă: Alegoria bunei guvernări, Alegoria relei guvernări, Efectele relei guvernări în oraș, Efectele relei guvernări în țară, Efectele bunei guvernări în oraș și Efectele bunei guvernări în țară.

Pe peretele cel mai lung al camerei din Salla se află fresca Efectele bunei guvernări în oraș și în țară. O parte din acea frescă este Orașul liniștit. Această frescă panoramică reprezintă mai multe scene care indică viața Sienei și mediul său din secolul al XIV-lea. Pictura oferă prima vedere panoramică exactă a orașului după cele din antichitate; privitorii pot identifica orașul Siena, spre deosebire de imaginile ambigue găsite în alte lucrări ale vremii. Orașul este plin de palate, piețe, turnuri, biserici, străzi și ziduri grupate. Toate aceste aspecte amintesc de scenele orașului găsite pe picturile murale romane antice. Există multe magazine, care indică condiții economice și comerciale bune. Traficul se mișcă pașnic, membrii breslei lucrează la meseriile lor, are loc o procesiune de nuntă, iar fecioarele pot fi văzute dansând grațios. Dansatorii erau obișnuiți pentru ritualurile de primăvară; imaginea dansului acționează, de asemenea, ca o metaforă a comunității pașnice în această pictură. Tinerele ar putea reprezenta și cele nouă muze ale artelor și științelor din mitologia greacă. Această frescă arată că, dacă guvernarea este virtuoasă și guvernează corect, atunci orașul prosperă.

Viața cotidiană pașnică  domnește în oraș; în centru se află comerțul, organizarea lucrului și îndatoririle casnice. În același timp, viața socială și timpul liber sunt descrise ca fiind rezultate demne de laudă ale unei bune guvernări.

Artistul atinge o profunzime spațială creând o serie de straturi pe care le aranjează în trepte, iar schimbarea perspectivei permite privitorilor să vadă cât mai mult din oraș. Relația proporționată dintre figuri și arhitectură, precum și relația spațială ritmică dintre dansatori, sunt unice pentru vremea în care a fost realizată fresca.

Sursa foto