15 aprilie 2021

Picătura de Frumos (88) Pietro Longhi. Rinocerul Clara. 1751

 


Pietro Longhi (1702 - 1785, Veneția) a fost pictor de gen și portretist din perioada rococo-ului venețian.

Fiul unui aurar, Longhi a fost format în tinerețe de Antonio Balestra. În 1719 s-a dus la Bologna pentru a lucra cu Giuseppe Maria Crespi, care l-a îndrumat spre un studiu mai profund al naturii și al temelor de gen. În 1730, artistul a revenit la Veneția. Aici a devenit membru al Academiei, în 1756.

Pietro Longhi este cunoscut pentru lucrările de gen, picturi de mic format ale manierelor, alături de portrete, imagini religioase și picturi istorice. Sub influența lui Antoine Watteau și a continuatorilor lui Pietro Longhi a pictat scene din viața privată și publică a venețienilor.

Unele dintre picturile artistului prezintă distracțiile venețienilor. Așa este și ”Rinocerul Clara”, lucrare în care mai mulți cetățeni mascați se amuză pe seama unui rinocer indian.

Rinocerul Clara a trăit la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ea a fost o femelă de rinocer indian adoptată de un olandez la vârsta de o lună, după ce mama ei fusese ucisă de vânători, în India. Adusă în Europa, a trăit 20 de ani, din care, timp de 17 ani, a fost dusă în turnee prin tot vestul Europei. A fost subiectul multor desene și picturi, ba chiar și poezii și cântece. Pietro Longhi a pictat-o la Veneția, în timpul carnavalului din 1751, în două lucrări aproape identice, ”Rinocerul Clara” și versiunea ”Rinocerul”, de la Ca 'Rezzonico, la care diferența este că doi dintre cetățeni nu poartă măști. Ca 'Rezzonico este un palat de pe Canal Grande, astăzi muzeu public dedicat Veneției din secolul al XVIII-lea.

Folosirea măștilor era o modalitate populară de a ascunde identitatea în acea epocă. În pictura lui Pietro Longhi este o aluzie la vidul interior al oamenilor, la lipsa lor de personalitate. Numai animalul exotic este real și neprefăcut. Inscripția din dreapta tabloului anunță un ”portret adevărat” al unui animal aparent monstruos.

Pictura, ulei pe pânză de 62 x 50 cm, se află la muzeul Ca 'Rezzonico din Veneția.

Sursa foto

10 comentarii:

  1. Foarte interesante informaţii! Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Altfel spus, singura fiinta completa de acolo era Clara. 😊
    Imi place mult de tot tabloul - nu doar pentru ca e cu un rinocer si-mi fugareste gandurile spre carnavalul de la Venetia. 😊
    Multumesc!
    Zile senine iti doresc, Zina draga! ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Altfel spus și bine spus, ca de obicei! ☺

      Zile senine îți doresc și eu ție, dragă Diana! ♥

      Ștergere
  3. Mie nu mi se pare deloc monstruos! Iar ideea tabloului este o metafora deosebita!
    Multumesc pentru o noua lectie de pictura! Acum, ca veni vorba, masca pe o figura intr-un tablou se realizeaza mai simplu decat figura in sine!😊

    Weekend placut, draga Zina! Spor la tot!❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, metafora este deosebită. În ceea ce privește remarca despre pictarea măștilor... nu îl putem acuza de comoditate sau nepricepere pe Pietro Longhi, recunoscut portretist.

      Weekend frumos, dragă Suzana! ♥

      Ștergere
  4. Nu am știut de Clara, dar istoria ei este deosebită.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu am știut povestea ei până când nu m-am documentat pentru articol. Știam de pictură, dar nu și despre povestea rinocerului.

      Ștergere
  5. Pictorul,foarte la moda atunci,a primit doua comenzi pentru tablouri cu subiectul,
    actual atunci,"clara".Unul prezinta rinocerul in partea de jos a picturii,demarcat net
    de imaginea de sus,linistit in arena,rumegand paie.Pare a fi docil si trist,lipsit de agresivitatea tipica acestui animal.Infatisarea sa blanda ste subliniata de absenta
    cornului,cazut in timpul unei demonstratii la Roma.Dresorul flutura intr-o mana cornul cazut si biciul,si arata spre animal,cu cealalta mana.Sunt reprezentate ,surprinse elocvent cele doua lumi :blandeteasi grotescul animalului demoralizat si
    resemnat in fata umilintei la care l-a supus soarta,si mastile carnavalesti,grotesti
    ale Venetiei din acele vremi,care dau o nota sinistra spectatorilor.
    Exista diferente intre cele doua versiuni,evidente in cromatica "mai vesela"(rosu,
    vernil,albastru dschis) in versiunea ce se afla acum la Muzeul Public dedicat Venetiei sec.XVIII-lea,iar cealalta la Galeria Nationala din Londra,unde pictorul a
    folosit mult negru in masti,mai ales.
    Jos palaria fata de intelepciunea pictorului si marele lui talent !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru comentariile tale care aduc întotdeauna ceva nou și interesant despre subiectul propus!

      Weekend frumos, dragă Natalia! ♥

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !