CITATE FAVORITE (156) ”Scara lui Iakov ” de Ludmila Ulițkaia

O istorie de mai bine de un secol, saga unei familii, construită în jurul poveștii destinelor paralele a două femei, bunică și nepoată. Amândouă cu remarcabile talente artistice (prima în domeniul dansului, cealaltă-scenografă de teatru), amândouă în veșnica așteptare a bărbatului iubit, amândouă căsătorite în secret, amândouă mame atipice. În fundal, evenimente epocale: mișcarea decembriștilor, revoluția din 1917, cele două războaie mondiale, perioada comunistă și post-URSS în Rusia. 

Căsătorită pe fugă cu Vitia, un tânăr ciudat, Nora, nepoata, nu dorește să trăiască cu el în casă.

”Nora era înconjurată de tot felul de oameni: pictori, artiști, oameni de teatru pe jumatate sau pe sfert, talentați, interesanți, demonstrându-și talentele în fel și chip, dar nu exista printre ei nici măcar unul excepțional, care să nu fie banal și superficial. Toți voiau să fie geniali. Dar nu erau! Vitia semăna mai mult decât toți cu un geniu, de asta era sigură Nora încă din școală. Și nu-i trebuiau dovezi. Dar nu avea chef să îl țină în casă.”

Cu toate acestea, Vitia îi dăruiește un băiețel Norei, pe Iurik. Acesta îl cunoaște și îl place pe Vitia, dar nu află mulți ani că îi este tată. De mic copil, Iurik dă dovada unei gândiri și unei personalități deosebite. La șase ani, vorbind cu mama sa, o uimește pe aceasta.

”- De ce eu sunt eu, mamă? 

Norei i se puse un nod în gât. Cum să răspundă la întrebarea al cărei răspuns nu îl știe nimeni? 

- Păi, dragul meu, doar știi despre tine că ești diferit, special. 

- Da’ de unde știi că sunt special? 

- Toți sunt diferiți. Și eu, și bunica, și Taisia. 

- Și eu care credeam că numai eu sunt deosebit. 

- Te-ai gândit bine, aprobă Nora simțindu-se total neputincioasă. 

- Mai e deosebit și Vitia, adăugă Iurik după un moment de gândire. 

Nora rămase încremenită: are dreptate! Amândoi se deosebesc de restul oamenilor, așa cum se deosebesc houyhnhnmii de yahooi...”

Cei doi deosebiți ajung, în momente diferite, în SUA. Vitia este invitat, ca mare specialist în programare, să rămână să lucreze la centrul de cercetări al unei universități. În New York este găzduit de Martha, o americancă grasă, blândă și grijulie, care îi devine iubită și, după mulți ani (și divorțul intentat de Nora), soție. Iurik, în pragul recrutării în armată, este trimis de Nora la tatăl lui pentru a scăpa de moartea ce îi luase prietenul cel mai bun. Aici, însă, evoluează total diferit față de tatăl său, cunoscut și recunoscut pentru calitățile sale profesionale.

”Iurik avea tot timpul impresia că mai fusese în viața lui ceva asemănător –muzică și moarte laolaltă – dar nu reușea să-și amintească nimic. Un nor plutea în jurul lui Mickey învăluindu-l într-o ceață nesigură. În preajma lui, Iurik se droga din greu, ajungea uneori să amestece realitatea cu visul și cu o stare de detașare-plinătate sufletească.

Iurik petrecu iarna înăbușitor de umedă lângă prietenul atins de moartea lentă – îi bandajă picioarele care îi putrezeau, îl hrăni și îi făcu rost de droguri, fără de care Mickey nu putea trăi nici măcar o zi. Se întâlni cu datornicii lui vechi, făcu cunoștință cu zeci de furnizori de droguri, cutreieră tot orașul după heroină. Orasul avea grijă de bolnavii săi, îi trata cu morfină și valium pe gratis, dar nu erau de ajuns.

... (după moartea lui Mickey) Viața își reluă cursul. Iurik căra tejghele grele de bar, compunea muzică, cânta, asculta muzică etno, fuma marijuana. La început a evitat drogurile puternice, apoi drogurile deveniră o obișnuință, nu se mai putea despărți de ele. Era un credit pe termen lung, pe care avea să-l plătească odată și odată. ... Deveni un runner, un distribuitor de droguri. Și se ținea cu dinții de ele. Spike, lucrător emerit pe frontul heroinei, îi dădea doza pentru alte zece doze pe care trebuia să le distribuie la diferite adrese. Noaptea cutreiera orașul pentru doza de heroină primită drept răsplată, seara cânta unde se nimerea, pe stradă uneori.”

Și istoria a șase generații este departe de a se încheia, ea curge mai departe, cu urcușuri și coborâșuri, întocmai cum îngerii urcau și coborau de la Ceruri la Pământ pe scara visată de Iacob, în Vechiul Testament...

Romanul ”Scara lui Iakov” de Ludmila Ulițki a apărut la editura Humanitas, în anul 2020.

Sursa foto

Postarea participă la seria ”Citate favorite” de la Suzana.