30 noiembrie 2020

CITATE FAVORITE (155) Grigori Slujitel ”Zilele lui Savelie”


Cum sunt o mare iubitoare de pisici (de altfel și de căței), mi-a făcut mare plăcere să continui incursiunea în lumea felinelor cu ”Zilele lui Savelie” de Grigori Slujitel.

Savelie, Savva, își trăgea numele de la cutia de brânză dulce Savvușka, cu care mama lui fusese hrănită pe toată perioada gravidității de casiera de la magazin, Zina (!). În cinstea ei, una dintre surorile lui Savelie fusese botezată Zina.

În roman sunt împletite cu măiestrie, duioșie și umor, episoadele din viața personală a motanului cu episoade din viața oamenilor cu care a avut de-a face în timpul întâmplărilor aventuroase pe care le-a trăit.

”Vitea a pus un dop de cauciuc în chiuvetă și a dat drumul la apă. Am simțit că nu-i a bună, dar deocamdată mă străduiam să nu mă dau de gol. Vitea mă ținea stângaci de blană și bălmăjea niște aiureli despre ”calm” și ”băiat curajos”. În locul lui, eu aș fi făcut ceea ce era de făcut fără comentarii în plus, care nu reușeau decât să mă sperie. În general, în persoana stăpânului meu se îmbinau în mod uimitor o extremă scrupulozitate, o mare solicitudine în intenții și o lipsă totală de îndemânare în practică. La fel și acum: m-a aruncat fără menajamente în chiuvetă, încât m-am lovit de fund și am luat o înghițitură zdravănă de apă. Din nou n-am apucat să-mi folosesc nici ghearele, nici colții. Vitea m-a frecat dureros cu niște perii, mi-a săpunit blana cu un șampon cu miros înțepător, pe sticla căruia era desenat un urs, m-a frământat și m-a chinuit în fel și chip. Firește, ca să fiu drept, trebuie să recunosc că eram o adevărată crescătorie de varii insecte. Șamponul Putere de urs știa ce are de făcut: locuitorii din blana mea au luat-o la fugă în toate părțile. Pe care reușeam, îl mâncam pe loc, ceilalți se duceau la fund și acolo își sfârșeau jalnica existență.”

”Pietroaiele mecanismului scării rulante se roteau încet, dinții de metal scrâșneau, pinioanele gemeau. Oamenii își fereau privirile unii de alții și urau mersul lucrurilor. Capetele lor erau pline ochi cu nori zdrențuiți, cu fragmente de speranță, cu instrucțiuni materne și cu toată ceața aceea tulbure de la televizor, de pe internet și din jocurile pe calculator care le ține loc de memorie și îi ajută să lupte cu ei înșiși. Singura lor hrană și putere sunt fricile. În fiecare dintre ei există frică. Frica de a fi ei înșiși, frica de a nu se dovedi la înălțimea fantomelor care le-au fost sădite în suflet, frica de a rămâne singuri. În gâtlejul fiecăruia amuțește un urlet tăcut.”

”Oamenii posedă o însușire uimitoare, pe care eu n-am mai întâlnit-o la nimeni altcineva: Sunt gata să-i dea ultimul lor colț de pâine unui pisoi în suferință, dar îl pălesc fără remușcare cu bâta de baseball pe șoferul care nu le-a acordat prioritate.”

”Plimbându-mă seara pe Maroseika, studiam trecătorii. Femei și bărbați care umblau fără astâmpăr prin zonă, convingându-se singuri că duc o viață foarte plăcută. Patrulau Maroseika de la un bar la altul ca să înăbușe nimicnicia propriei existențe cu o stare efemeră de euforie. Spaimele zilei cedau, ororile de la știri își pierdeau stridența. Își adevereau fiecare mutare cu o poză făcută cu telefonul și urcată imediat pe internet, ca să adune obolul sărăcăcios de atenție de care aveau nevoie și să le acopere măcar vremelnic cumplita goliciune interioară.”

Romanul a apărut la Editura Humanitas, în anul 2020. 

Postarea participă la seria ”Citate favorite”, de la Suzana.

Sursa foto 

14 comentarii:

  1. Ce simpatic text! Chiar nu ma pricep cum se petrec lucrurile cu pufoasele, insa pretextul de a deveni observatori ai lumii noastre imi place mult de tot!
    Multumesc de recomandare, draga Zina! Cartile cu umor sunt mereu binevenite!
    Un decembrie frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că au ele un sistem de a aprecia oamenii...
      Mă bucur că îți place recomandarea.
      Sănătate și numai bine!

      Ștergere
  2. Maroseika e bulevard sau mall? Probabil este un oras fara mall...
    Sunt fragmente interesante.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maroseika este o strada la modă în Moscova, cum este Dorobanți în București. Despre mall-uri nu știu, dar nu mă îndoiesc că există și acolo.

      Mulțumesc pentru apreciere!

      Ștergere
  3. Super faine citatele! 😊
    Frica! Uau! Un buton pe care cine stie sa apese obtine orice de la oricine. Intr-un fel, e de râs (dar nu-mi vine sa râd).
    Imi place motanul! E un bun observator al comportamentului uman. 😊

    Noapte buna, Zina draga! Decembrie sa fie asa cum iti doresti! ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce să zic... Mie îmi vine tot mai des să plâng. Una e să spui că așa a vrut soarta sau Dumnezeu, alta e să fii la bunul plac al unor oameni...

      Zi frumoasă și sănătate, dragă Diana! ♥

      Ștergere
  4. Frumoase fragmente! Cat despre pisoi, un personaj drăguț cu un alt punct de vedere. Noi din prisma unui pisic, ei, da! Sunt curioasa deja. Mulțumesc de idee! 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ina, am terminat romanul ieri. Merită cu adevărat să îl citești. Finalul este de-a dreptul surprinzător.

      Ștergere
  5. Mi-a plăcut fragmentul cu pisoiul la spălat în chiuvetă..😇
    O Duminică frumoasă !

    RăspundețiȘtergere
  6. Citeam si imi aminteam de Aviatorul. :))))))
    Probabil pentru ca este stilul acesta rusesc de a scrie.
    Est chiar interesant - deci pisicul povesteste despre oameni. :) Cred ca este si o carte scrisa de un autor japonez care merge pe ideea aceasta. Tot recent aparuta.
    Am zarit-o intamplator, dar anul acesta am stat destul de cuminte la capitolul carti... (nu de alta dar mi-au cazut cele puse sus pe dulap si a doua oara era sa raman cu usa la camera blocata :))). Asa ca am zis ca pana nu rezolv problema spatiului si nu citesc macar o parte (buna) din ce mi-am luat, fac un pic de pauza.

    Oricum, mi-au placut fragmentele alese (si hop pe wishlist lol).
    Pupici cu drag <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este cartea din care am scris câteva citate data trecută, ”Memoriile unui motan călător” de Hiro Arikawa. Merită să le citești pe amândouă, au mare ecou în inimile iubitorilor de animale.

      Sănătate și numai bine, dragă Rux! ♥

      Ștergere
    2. :) nu stiam eu de ce am asa o senzatie de deja vu :)).
      Acum stau si ma intreb daca am facut eu film in mintea mea cand am citit despre carte, sau daca chiar s-a facut un film pornind de la carte.

      Imbratisari cu mult mult drag :*

      Ștergere
    3. Nu știu ce să-ți spun despre vreun film inspirat de carte. N-a ajuns la cunoștința mea, chiar dacă o fi existând.

      Te pup! Numai bine, Rux!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !