19 martie 2020

PICĂTURA DE FRUMOS (67) Jean-Baptiste Greuze. Mireasa de la țară. 1761



Jean-Baptiste Greuze (1725-1805) este reprezentantul major al picturii morale (gen moralizator al picturii) și un pionier al neoclasicismului.

După o ucenicie de trei ani cu Charles Gardon la Lyon, s-a mutat la Paris, în 1747, unde a studiat la Academie până în 1755. A fost influențat și de pictura olandeză de gen a secolului al XVII-lea, prin contactul cu gravorii Philippe Le Bas și Pierre Etienne Moitte. Mai puțină influență asupra lui a avut călătoria în Italia din 1756.
Revenit la Paris, a căpătat în scurt timp o mare faimă, în mare parte datorată filosofului, scriitorului și criticului de artă Denis Diderot. În anul 1769, Greuze a fost acceptat ca membru al Academiei ca pictor de gen.
Jean-Baptiste Greuze a dezvoltat teme ale picturii din viața burgheziei și le-a prezentat într-o manieră ce încorpora patosul picturii istorice contemporane. Primul său mare succes a fost chiar  ”Mireasa de la țară”. El a creat ceva nou prin intermediul acestei picturi, pornind de la prototipul arcadian și cel erotic pastoral, reprezentate de pictori precum François Boucher. În această scenă de familie elegantă și sentimentală sunt idealizate seriozitatea, modestia și sfiiciunea.
Într-o casă de țărani înstăriți din secolul al XVIII-lea, tatăl miresei plătește zestrea viitorului soț al fetei. Mireasa, cu capul ușor plecat, atinge cu sfială mâna logodnicului ei, în timp ce mama și sora îi mângâie fetei cealaltă mână. Notarul, așezat la o măsuță (în partea dreaptă, jos), întocmește contractul de căsătorie. Dintre cei trei frați mai mici ai miresei, doar unul este atent la ceea ce se întâmplă, cel aflat în spatele scaunului mamei. Altul își face de lucru cu hârtiile notarului, iar fetița cea mică hrănește o găină și puii ei. În fundal, stânga, două servitoare privesc atent scena, ca și aceea aflată în spatele tatălui (care ar putea fi o altă soră a miresei) și cel care trage cu ochiul prin ușa întredeschisă.
Publicul și criticii au fost cuceriți imediat de forța narativă a picturii, de bogăția de detalii realiste, care au dus la înțelegerea deplină a subiectului. Diderot a apreciat că pictorul a intenționat să sensibilizeze privitorul, să îl invite la autoeducare, la îndreptare, la virtute, a apreciat valoarea morală a tabloului.
Pictura, ulei pe pânză de 90 x 118 cm, se află la Muzeul Luvru din Paris.

Iată aici un videoclip cu picturile lui Jean-Baptise Greuze, însoțite de superba muzică a lui Mozart.

10 comentarii:

  1. Mi-au plăcut mereu picăturile tale de frumos. Dar acum parcă le apreciem şi mai mult, că-s închise muzeele...
    Numai bine îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, voi veni la tine pe blog să îți aduc zece muzee super!

      Numai bine, Potecuță!

      Ștergere
  2. Tabloul imi place. Fara explicatiile scrise de tine nu m-as fi gandit ca este vorba despre un indemn la virtute, intre altele. :)
    Zile senine iti doresc, Zina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu m-aș fi gândit, dar am citit ce au scris alții. :))

      Zile senine și ție, dragă Diana!

      Ștergere
  3. Mereu este cineva care 'trage cu ochiul'! :D
    O compozitie deosebita, insa cu aceleasi chipuri triste... Totusi in filmulet sunt si alte nuante!
    Multumesc, draga Zina pentru prezentare! Un weekend placut sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Curioși sunt pretutindeni și oricând! :))

      Weekend plăcut, dragă Suzana!

      Ștergere
  4. ...Primul tablou,dupa absolvirea Academiei de Arta a fost "Tatal familiei,explicand
    copiilor Biblia";in 1769 doreste sa se consacre picturii istorice si pleaca la Roma;
    renunta la acea idee si realizeaza pictura de gen,in care triumfa.In timpul Revolutiei
    ,nu s-a amestecat in politica.Spre sfarsitul vietii a saracit(investitii proaste),dar a primit o mica locatie la Luvru,unde a si murit,aproape fara resurse,uitat de contemporanii fascinati,atunci,de David.Creatia lui e vasta:in genul reprezentat de
    viata de familie,cu toate dramele ei,Greuze nu are egal in pictura franceza.
    Compozitiile sunt desavarsite,dar,deseori scenele sunt banale,sentimentale si teatrale.Detine un loc de prim rang ca portretist:in timpul acela portretistii francezi nu se preocupau de asemanarea portretului cu persoana reala;in schimb la
    Greuze gasim perfecte,fotografice portrete,realiste,pline de viata,expresive si sensibile.Portretele feminine,poate sunt cam teatrale in pozitie sau miscare,dar
    sunt foarte gratioase,cu voaluri minutios tratate,dantalarii nuantate.Multe astfel
    de portrete au fost gravate de cei mai buni mesteri.
    !Monumentul sau din cimitirul Montmartre,cuprinde,pe langa bustul lui Greuze,este
    "pazit" de o frumoasa statuie feminina !!!
    Toate cele bune,draga Zina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, dragă Natalia, pentru completările interesante!

      Numai bine și, mai ales, sănătate!

      Ștergere
  5. Cu asemenea pictori talentati, nuntasii nu aveau nevoie de fotografi. Probabil din aceasta cauza s-a inventat atât de târziu fotografia...
    Sănătate!

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !