Giotto di Bondone (c.1267 – 1337 Florența), pictor și
arhitect medieval, este unul dintre cei
mai importanți pionieri ai artei occidentale.
Talentatul artist a avut cu siguranță contacte cu Cimabue
(despre care se spune că l-ar fi descoperit) și probabil că a fost învățăcelul
lui. După anul 1292 a lucrat la Assisi și apoi la Roma, Padova (1304-1306),
Napoli (invitat de regele Robert de Anjou care îl reține din 1329 până in 1333),
Milano și, în sfârșit, la Florența.
În anul 1334, la Florența, Giotto a fost angajat ca
diriginte al șantierului domului catedralei. El s-a abătut complet de la
tradiția bizantină. A redescoperit plasticitatea corporală și modul monumetal
de privire a figurii umane și a inventat un nou limbaj formal de reprezentare a
evenimentelor sacre. Personajele lui, în veșminte mai mlădioase și catifelate, sunt
înfățișate acționând în peisaje cu copaci, lumină și umbră mai naturale și în
interioare cu aspect actual, astfel încât povestea este prezentată ca o
realitate contemporană.
Opera lui a pus în mișcare toate orientările stilistice
ale secolului al XIV-lea și a continuat să exercite o influență de durată
asupra dezvoltării ulterioare a artei italiene.
La Padova, Giotto a fost angajat de familia de bancheri
Scrovegni să execute frescele din biserica Sfanta Maria a Carității, denumită,
datorită formei sale simple și ctitorilor săi, Capela Scrovegni. Împreună cu
asistenții săi, Giotto a realizat ciclurile de fresce care împodobesc pereții
acestei biserici: ”Scene din viața Fecioarei Maria și a lui Iisus Hristos”,
”Alegoriile viciilor și ale virtuților” și ”Judecata de Apoi”, operă
fundamentală pentru pictura europeană. Aceste fresce au fost socotite prima
capodoperă matură a artistului.
Fresca ”Visul lui Ioachim” face parte din ciclul ”Scene
din viața Fecioarei Maria și a lui Iisus Hristos”, și anume aspecte ale vieții
părinților Sfintei Fecioare, Ioachim și Ana. Lui Ioachim cel fără de copii îi
apare în vis un înger care îl anunță că în curând va fi tată. Între cele două
figuri principale se face o legătură, prin intermediul culorii veșmintelor, dar
există și o tensiune datorată pozițiilor lor opuse, în diagonală. Păstorii care
privesc dau impresia că sunt un fel de păzitori ai momentului.
Fresca, de 185 x 200 cm, se află, după cum spuneam, în
Capela Scrovegni din Padova.
Iată aici un videoclip cu opere ale lui Giotto.
Admir lucrarea si atat. :)
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru informatii! Multe mai aflu de la tine!
Weekend frumos iti doresc, Zina draga!
:) Și eu vă mulțumesc că existați și mă vizitați. Dacă nu ați fi voi, sigur nu aș căuta atâtea informații, chiar dacă iubesc pictura.
ȘtergereWeekend frumos și ție, dragă Diana!
:) Frumusetea de vineri, o astept cu drag. Multumesc. Sa aveti un weekend placut!
RăspundețiȘtergereCu mare drag v-o aduc!
ȘtergereWeekend plăcut și ție, dragă Ina!
Simplitate si frumusete :)
RăspundețiȘtergereNuantele de gri, superb executate, mi se par luminoase ... optimiste chiar.
Toată pictura are un aer luminos, de liniște și pace.
ȘtergereO nuanta usor stilizata a corpurilor. Deosebite tablourile lui Giotto!
RăspundețiȘtergereSi imi place ca sunt ceva mai luminoase. Contrastele sunt cu totul altele.
Multumesc pentru acest nou capitol, draga Zina!
Un weekend minunat sa ai!
Cu mare drag, Suzana!
ȘtergereWeekend minunat și ție, draga mea!
Minunata intalnire!Caracteristica pentru lucrarile lui Giotto,inca din tinerete,este
RăspundețiȘtergerelumina puternica si atentia pentru detalii.Desi in picturi si fresce este prezenta
"iluzia" realitatii,realizarea ei,in plina lumina,cu atat mai perfect se vad detaliile
,deosebit de luminoase tonurile frescelor,nu prin multitudinea culorilor,ci prin
gradarea lor;un stil neegalat!G.Vasari:"ii suntem obligati pictorului florentin,in
reprezentarea naturii,ce se poate numi mareata".Schimband deseori punctul de fuga al
perspectivei,el realizeaza cu aceasta miscare optica,directia privirii spectatorului.
(Sarutul lui Iuda" fata de "Intalnirea de la Porta Aurea,de exemplu).Ma voi opri la
"Noli me tangere":in aceasta interpretare a Invierii lui Isus,Giotto combina doua
evenimente separate-Invierea lui Isus si intalnirea ulterioara cu Maria Magdalena.
In stanga picturii,un inger asezat pe mormant are rolul de martor al Invierii.In dreapta,Isus si Maria Magdalena sunt reprezentati in scena cunoscuta noli me tangere.
Expresia se refera la aparitia miraculoasa a lui Isus inaintea M.M.,dupa moartea Sa.
Dupa ce descoperise mormantul gol,M.M.il confunda pe Isus cu un gradinar,cerandu-i
sa spuna unde e trupul lui Hristos;Acesta ii spune:"nu ma atinge,pentru ca inca nu m-am inaltat"-e intre doua lumi !Situat in dreapta,in timp ce se indeparteaza de M.,
el priveste inapoi.In cazul lui Giotto,veridicitatea presupune profunzimea psihologica a figurilor,care asigura rezonanta emotionala.
Scuze pentru intindere,dar il admir pe Giotto,si cartea lui Herman Hesse,despre el!
Un frumos sfarsit de saptamana,draga Zina !
Nu trebuie să-ți ceri scuze, mă bucur de fiecare dată când scrii comentarii ce vin
Ștergereîn completarea postării. Și eu îl admir pe Giotto și parcă văd în operele lui calități ce îi anunță pe pictorii epocilor următoare.
Weekend frumos, dragă Natalia!