MATILDA. Povestire pe scurt (8)

roman de ROALD DAHL

Urmare la Matilda (7)

Lavender

Într-o zi, domnișoara Honey le dădu copiilor o veste. În fiecare joi, la ora două, domnișoara Trunchbull urma să țină lecția la clasa lor, pentru o oră. Avea câte o oră la fiecare clasă, voind să constate cum se muncea la clasa respectivă. Domnișoara Honey urma să fie și ea prezentă.


Profesoara le spuse să fie curați și cuminți și să își pregătească bine lecțiile. Să repete tabla înmulțirii cu doi și ce învățaseră să scrie. Mai aminti de carafa cu apă și paharul care trebuiau să fie pe masă. Responsabilă era Lavender.
Fetița voia neapărat să-i joace un renghi domnișoarei Trunchbull. Dorea să fie demnă de prietenia Hortensiei și a Matildei, curajoase inventatoare de farse.
Acasă, în fundul grădinii, trăiau o mulțime de salamandre. Prinse una cu ajutorul beretei de școală. O puse în penarul așternut cu alge. Coborî capacul, lăsând un mic spaţiu pe unde să intre aer. A doua zi puse penarul şi celelalte lucruri în ghiozdan și plecă la școală. La pauza de prânz nici nu putu să mănânce de emoție.
După masă, Lavender fugi la bucătărie, luă o carafă pentru apă și un pahar. Umplu cu apă carafa pe jumătate apoi le duse în clasă, care era încă goală. Dădu drumul iute salamandrei în carafă și îi puse și algele, ca să se simtă bine. Fetița își puse la loc creioanele în penar și fugi afară, la ceilalți copii.

Testul săptămânal

La ora două, toți copiii și domnișoara Honey o așteptau pe directoare în clasă. Femeia intră și le spuse copiilor vorbe urâte care exprimau sila ei față de copii. Le ceru să se ridice și să stea cu mâinile întinse în față. Voia să vadă dacă sunt curați.
Ajunse la un băiețel pe nume Nigel Hicks. În întrebă când se spălase ultima oară pe mâini. Băiețelul bravă și spuse că ori cu o zi înainte, ori cu două. Furioasă, domnișoara Trunchbull îl întrebă ce este tatăl lui. Era medic și îi spusese copilului că oricum suntem acoperiți de microbi, oricât ne-am spăla.
Directoarea îl trimise pe Nigel la colț, să stea într-un picior. Îi ceru să spună așa, cum stătea cu fața la perete, un cuvânt, pe litere. Copilul spuse corect, uimind-o pe femeie. Adăugă apoi că domnișoara Honey îi învățase cum se scrie un cuvânt lung și greu, ”dificultate”. Domnișoara Trunchbull nu crezu, căci era un cuvânt pentru copiii de 8-9 ani. Nigel îi explică faptul că domnișoara Honey îi învățase un cântecel format din silabele acelui cuvânt. Le plăcuse și învățaseră foarte ușor cuvântul. Furioasă, directoarea îi ceru profesoarei să nu mai facă așa ceva în viitor.
Domnișoara Trunchbull începu să verifice cum au învățat tabla înmulțirii. Îl întrebă pe un băiețel, Rupert, cât fac 2x7. Rupert greși, încercă să-și îndrepte greșeala și greși din nou. Trunchbull își înfipse mâna în părul lui, destul de lung, și îl ridică în aer. Zbieră la el cât fac 2x7 și îi ceru să repete. Copilul spuse abia șoptind cât fac și femeia îi dădu drumul pe podea de la înălțime. Rupert se duse la locul lui, frecându-se pe cap cu ambele mâini.
Copiii se uitau la directoare ca la o bombă aflată în mijlocul clasei și gata să explodeze. Ea le spuse cu cuvinte urâte că nu poate suferi copiii mici. Un băiețel curajos, Eric, spuse că și ea fusese un copil mic. Domnișoara Trunchbull se simți jignită și răspunse că ea nu fusese niciodată copil mic, fusese mare toată viața ei. Îl puse apoi pe băiețel să spună cum se scrie un cuvânt. El spuse greșit și directoarea îl prinse de amândouă urechile și îl ridică deasupra bănci. Eric începu să urle de durere, cum urlase și Rupert înaintea lui. Degeaba strigă domnișoara Honey să îl lase, că îi va rupe urechile. Directoarea strigă răspunsul corect și îi ceru copilului care atârna de urechi în aer să repete. Eric repetă repede și ea îl lăsă pe scaunul lui.
Revoltată, domnișoara Honey îi spuse directoarei că le putea face copiilor un rău ireparabil. Atunci, directoarea îi strigă că este incapabilă, că nu este mai bună decât copiii. Îl dădu exemplu pe directorul de școală din romanul Nicholas Nickleby de Charles Dickens. Spuse apoi că probabil niciun neisprăvit din clasă nu va ajunge să citească acea carte.
Matilda spuse că ea citise cartea. Directoarea, furioasă, strigă că nu o crede. O întrebă cum se numește. Aflând că se numește Matilda Wormwood, strigă și mai tare. Mașina cumpărată în urmă cu o săptămână de la tatăl ei se prăbușise în stradă chiar în ziua aceea. Motorul era plin de rumeguș. Îi spuse fetiței că tatăl ei este un bandit ticălos, iar ea, dacă este deșteaptă, este și ticăloasă, fiindcă toți deștepții sunt ticăloși.

* * * 

Urmează Matilda (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !