CITATE FAVORITE (62) ”Pielea” de Curzio Malaparte

”Pielea” de Curzio Malaparte, roman uimitor și bulversant, în care ororile războiului (WW2) se împletesc cu mizeria fizică și morală de după eliberarea Italiei de către aliați.
Printre ele, descrieri uimitoare care m-au hotărât să semnalez cartea. Rar se mai poate întâlni o asemenea reunire între abjecție și poezie ca în această scriere.

”-Ah, nu vă place să vă spun adevărul? Dar ce știți voi despre Europa? … Ce pot să știe despre Europa aliații debarcați la Salerno? Cred că mai sunt copii în Europa? Cred că mai există tați, mame, fii, frați, surori? O adunătură de carne putredă, asta o să mai găsiți în Europa atunci când o veți elibera.

-… Înseamnă că s-au petrecut fapte îngrozitoare în Europa dacă ați ajuns în halul ăsta.

- Nu s-a întâmplat nimic în Europa; foamea, bombardamentele, execuțiile, lagărele de concentrare, toate sunt fleacuri, prostii, povești de altădată. În Europa chestiile astea le cunoaștem de câteva secole. Nu asta ne-a adus în ultimul hal.

- Ce anume, totuși, v-a adus până aici? spuse generalul Guillaume, cu o voce nițel răgușită.

- Pielea.

- Pielea? Care piele? spuse generalul Guillaume.

- Pielea, am răspuns în șoaptă, pielea noastră, această piele blestemată. Nici nu vă puteți imagina de ce este în stare un om, de cât eroism și de câtă infamie este în stare el ca să-și salveze pielea. Asta, pielea asta scârboasă, vedeți? (Și spunând acele cuvinte mi-am prins cu două degete pielea de pe dosul mâinii și am tras de ea.) Cândva oamenii sufereau de foame, îndurau tortura, chinurile cele mai teribile, ucideau și mureau, sufereau și îi făceau să sufere pe alții pentru a-și salva sufletul sau pentru a salva sufletul altora. Puteau fi în stare de toate înălțările și toate înjosirile pentru salvarea sufletului. Astăzi oamenii suferă și îi fac pe alții să sufere, ucid și mor, fac lucruri minunate și lucruri îngrozitoare nu pentru a-și salva sufletul, ci pentru a-și salva pielea, propria piele, doar pentru ea.”

”Marea, agățată de mal, mă privea fix. Mă privea țintă cu ochii ei mari, verzi, suflând greu, ca o fiară agățată de mal, se simțea un miros ciudat, un miros puternic de fiară sălbatică. Departe, către apus, unde soarele era deja în scădere într-un orizont încețoșat, se legănau amarate în largul portului sute și sute de nave, învăluite într-o ceață cenușie și densă, întreruptă de lucirea albă a pescărușilor. Alte nave cutreierau în depărtare apele golfului negru, pe fondul umbrei albastre a insulei Capri. O furtună adusă de sirocco umplea încet, încet cerul (erau nori livizi, străbătuți de fulgere galbene, cu neașteptate șuvițe subțiri, verzi, de orbitoare văpăi negre) și împingea înaintea ei velele albe, pierdute, care încercau să se adăpostească în portul Castellammare. Scena era tristă și în mișcare, cu navele acelea cenușii pe fondul orizontului, cu pânzele fugind de lucirile galbene și verzi ale furtunii negre, cu insula aceea îndepărtată, rătăcind în abisul albastru al cerului; era o priveliște mitică, iar în marginea acelei priveliști Andromeda înlănțuită de o stâncă plângea, iar Perseu, cine știe unde, ucidea monstrul.”

Sursa foto

În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din lecturi gândurile care se potrivesc cu ale sale.

Înscrie-ți în tabel numele și linkul postării. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac!

Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.