MIZERABILII. Povestire pe scurt (67)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN. CARTEA a III-a Între suflet și mocirlă

VII Uneori te împotmolești chiar la mal

Efortul făcut îl sleise pe Jean Valjean de puteri. Mergea câțiva pași și se oprea, sprijinindu-se pe perete. Deodată, zări în depărtare lumina zilei. Se îndreptă spre ea.

Când ajunse, bătrânul descoperi că era o ieșire, dar grilajul de fier era încuiat cu cheia. Îl întinse pe Marius pe pavaj, acolo unde era uscat, apoi  încercă să deschidă grilajul. Trase de el, dar nu se clinti. Trase de fiecare bară, dar toate erau bine fixate.

Jean Valjean înțelese că sosise sfârșitul. Nu mai putea să meargă și, chiar dacă ar fi putut, probabil ar fi ajuns la altă ieșire cu grilajul încuiat. Se așeză lângă Marius, neavând-o în minte decât pe Cosette, care avea să rămână și fără tată.

VIII O bucată din haină sfâșiată

În acel moment simți o  mână pe umăr și auzi un glas care-i propunea să împartă pe din două.

Jean Valjean îl privi pe omul care îi vorbise. Îl recunoscu pe Thenardier, dar acesta nu îl recunoscu pe el. Thenardier crezuse că îl ucisese pe Marius și îi cerea să împartă prada cu el.  El urma să îi deschidă grilajul și chiar îi arătă cheia.

Thenardier, sigur că ghicise, întrebă cât de mare fusese prada. Jean Valjean, care uitase să-și ia portofelul cu el când plecase de acasă, își întoarse buzunarele și găsi vreo treizeci de franci. Banditul se miră că îl omorâse pentru nimica toată și controlă buzunarele lui Jean Valjean și ale lui Marius. Când umblă în haina lui Marius, rupse o bucățică de stofă și o ascunse în hainele sale, ca pe o dovadă ce i-ar fi putut fi de folos.

Luând toți banii, Thenardier descuie grilajul și îl lăsă pe Jean Valjean să iasă, cu trupul lui Marius în spinare.

IX Marius e luat drept mort de unul care se pricepe la d-astea

Era seară. Așezat pe malul râului, Jean Valjean respiră în voie, apoi luă apă și îi curăță fața lui Marius. Deși era tot inconștient, tânărul respira.

Deaodată, bătrânul simți în spatele său pe cineva. Întoarse capul și îl văzu pe Javert. Urmărindu-l pe Thenardier, Javert dăduse de Jean Valjean.

Bătrânul îi spuse că nu vrea să fugă de el, de aceea îi și spusese în baricadă numele și adresa lui. Îl rugă numai să îl ajute să îl ducă mai întâi pe Marius la el acasă.

După ce se gândi o clipă, Javert îl strigă pe birjarul care îl așteptase. Urcară trupul tânărului, se suiră și ei și porniră spre casa bunicului Gillenormand.

X Întoarcerea fiului risipitor cu viața sa

Se făcuse noapte de-a binelea când ajunseră la casa domnului Gillenormand. Javert, care îl credea mort pe Marius, îi spuse portarului să își anunțe stăpânii.

Marius fu dus într-o odaie alăturată odăii domnului Gillenormand. Mătușa și servitorii chemară un doctor și se ocupară de tânăr fără a-l trezi pe bunic.

Javert îl duse pe Jean Valjean înapoi la trăsură. Aici, bătrânul îl rugă să îl ducă până acasă pentru câteva clipe, apoi să facă ce vrea cu el. Javert îl ascultă gânditor, apoi îi spuse vizitiului adresa lui Jean Valjean.

XI Se cutremură tăriile

Ajunși la adresă, birjarul ceru despăgubiri pentru timpul petrecut în așteptarea inspectorului și pentru birja murdărită de sângele lui Marius. Javert îi plăti cât ceruse și îi dădu drumul, spre mirarea lui Jean Valjean.

Inspectorul de poliție îi spuse bătrânului să intre în casă, iar el îl va aștepta. Jean Valjean intră și urcă scara până la primul etaj. Acolo scoase capul pe fereastră, să respire puțin. Privind în stradă, descoperi că Javert nu mai era acolo, plecase.

XII Bunicul

Medicul sosit pentru Marius constată că tânărul avea o rană ușoară în dreptul coastelor și clavicula ruptă, precum și mai multe răni pe brațe și la cap.

În timp ce medicul se ocupa de rănile lui Marius, apăru bunicul, trezit de zgomot. Zărind trupul plin de răni și chipul galben și nemișcat al nepotului său iubit, bătrânul crezu că murise. Începu să strige atât de tare încât medicul se îngrijoră și pentru el.

Bunicul se liniști încet-încet și se așeză lângă tânăr, vorbindu-i fără oprire. După un timp, Marius deschise cu greutate ochii și îl privi. Văzând aceasta, bătrânul începu iar să strige, de data aceasta de bucurie, apoi leșină.

* * *

Urmează Mizerabilii (68)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!