MIZERABILII. Povestire pe scurt (6)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE. Cartea a doua CĂDEREA ÎN PĂCAT

X Omul care s-a trezit

Pe la ora două noaptea, Jean Valjean se trezește. Dezobișnuit să doarmă într-un pat, nu mai poate să adoarmă din nou. Cade pe gânduri și nu vede în minte decât tacâmurile de argint, pe care ar fi putut să ia bani buni.

După un timp, își ia lucrurile și se îndreaptă spre ușa dormitorului episcopului. Ușa era întredeschisă.

XI Ceea ce face

Jean Valjean împinge ușor ușa să o deschidă. Când o împinge mai mult, ușa scârțâie. Omul se sperie că ajunge iar pe mâna jandarmilor, dar în casă nu se aude nicio mișcare. Nu se trezise nimeni.

Fostul ocnaș intră în dormitorul episcopului și ajunge aproape de pat. Bătrânul dormea liniștit, cu chipul luminat de o rază a lunii. Impresionat, Jean Valjean pare că ezită, apoi se hotărăște. Deschide ușa dulapului, ia coșul cu argintăria și fuge pe fereastră. Trece prin grădină și sare zidul care o înconjura.

XII Episcopul lucrează

În dimineața zilei următoare, doamna Magloire și episcopul descoperă că oaspetele furase argintăria. Menajera se îngrijorează că nu are cu ce să mănânce monseniorul. Acesta, însă, spune că poate mânca și cu tacâmuri de lemn.

Tocmai când se ridicau de la micul dejun, pe ușă apar trei jandarmi ținându-l pe Jean Valjean. Unul dintre jandarmi i se adresează bătrânului cu ”monseniore”, iar Jean Valjean rămâne uimit când aude.

Episcopul spune că el i-a dăruit tacâmurile și îl ceartă pe ocnaș că nu a luat și sfeșnicele, doar i le dăruise și pe acelea. Jandarmii îi dau drumul omului, iar episcopul aduce sfeșnicele de argint. I le dă lui Jean Valjean și îi cere să întrebuințeze banii luați pe obiectele de argint ca să devină om cinstit.

XIII Micul Gervais

Jean Valjean, tulburat, umblă pe câmpie toată ziua. La căderea serii, se așează lângă o cărare, în dosul unui tufiș.

După un timp, pe cărare apare Gervais, un băiat de vreo zece ani, jucându-se cu niște bănuți, printre care o monedă de doi franci. Îi arunca și îi prindea pe dosul mâinii.

La un moment dat, băiatului îi scapă pe jos tocmai moneda de doi franci. Moneda se rostogolește până la Jean Valjean, iar acesta pune piciorul pe ea. Băiatul îi cere banul de mai multe ori, până când Jean Valjean se ridică și strigă la el, speriindu-l îngrozitor. Băiatul fuge cât poate de repede și dispare.

Jean Valjean rămâne nemișcat până la căderea întunericului. Când simte frigul, se mișcă și atunci vede moneda pe jos. Își amintește ce se întâmplase, ia moneda și începe să strige după copil. Începe să alerge în direcția în care fugise copilul. Întâlnește un preot și îl întreabă dacă nu l-a văzut. Preotul nu îl văzuse. Ocnașul îi dă douăzeci de franci pentru săraci și fuge mai departe, în aceeași direcție.

Deodată, lui Jean Valjean i se înmoaie picioarele. Se oprește, simte că i se frânge inima și începe să plângă. Îi revin în minte mereu cuvintele preotului care îi cerea să devină om cinstit. Nu poate să înțeleagă ce l-a făcut să-i ia moneda băiatului. Această ultimă faptă necinstită îl hotărăște să nu mai facă niciodată o alta.

* * *

Urmează Mizerabilii (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!