MIZERABILII. Povestire pe scurt (44)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a III-a CASA DIN STRADA PLUMET

Capitolul I Casa tainelor

În urmă cu cincizeci de ani față de momentul în care se petrec aceste întâmplări, un președinte al parlamentului din Paris îi construise o locuință amantei sale pe strada Plumet, în cartierul Saint-Germain.

Era o casă cu un singur etaj. La parter se aflau bucătăria și două camere, la etaj – două camere și un salonaș. În fața casei se afla o grădină mare, împrejmuită cu un grilaj. În dosul casei, nevăzută de trecători, se afla o curte mică, iar în fundul curții o căsuță cu două odăi. Ușa din spatele căsuței dădea într-o potecă lungă, bine ascunsă între gardurile grădinilor, care ducea într-o altă stradă, strada Babylon, aflată cam la o jumătate de kilometru depărtare.

Rămasă fără stăpân, căsuța începuse să se degradeze puțin, până când, într-o zi se observă că era din nou locuită.

În luna octombrie a anului 1829, un bărbat în vârstă închiriase casa, o reparase și o amenajase. Se mutase acolo cu o fată tânără și o servitoare. Bărbatul era Jean Valjean, fata era Cosette, iar servitoarea era o bătrână provincială, sperioasă și bâlbâită, pe nume Toussaint.

Jean Valjean trăise fericit în mănăstire, dar pe măsură ce fata creștea își dădea seama că greșește. Socotise la început că Cosette va deveni călugăriță și va trăi toată viața acolo. Înțelesese mai târziu că nu avea dreptul să o condamne să trăiască închisă în mănăstire până nu cunoaște și viața din afara zidurilor acesteia. Se gândise chiar că fata îl va urî mai târziu pentru asta. Așa că, după cinci ani de stat la adăpostul mănăstirii, se hotărî să o părăsească.

La moartea lui moș Fauchelevent, al cărui frate era socotit, Jean Valjean spuse stareței că primise o moștenire și voia să părăsească mânăstirea și să ia fata cu el. Pentru cei cinci ani în care Cosette studiase la pensionul mănăstirii, el oferi cinci mii de franci.

Astfel, ”Ultime Fauchelevent” și fiica lui se mutară în strada Plumet.

II Jean Valjean în Garda Națională

Cosette locuia în casa bine amenajată și frumos împodobită împreună cu servitoarea. Jean Valjean locuia în căsuța din fundul curții. El o avertizase pe servitoare că stăpâna casei este Cosette, iar el este doar tatăl ei.

În fiecare zi, Jean Valjean o scotea pe Cosette la plimbare în grădina Luxembourg. În fiecare duminică mergeau la biserică și el dădea mult de pomană. Așa se făcea că primise scrisoarea lui Thenardier.

În casa lor nu intra nimeni străin, după cum în cutia poștală nu intrau decât avizele de taxe și ordinele de chemare la gardă.

Jean Valjean, ieșit din mănăstire ca Ultime Fauchelevent, rentier (pensionar), fusese socotit de autorități demn de a face parte din Garda Națională. De câteva ori pe an, el se îmbrăca cu uniforma și mergea să facă de strajă.

Când pleca la plimbare cu Cosette, Jean Valjean se îmbrăca la fel ca un ofițer la pensie; seara, când ieșea singur, purta haine de lucrător. Toți trei, și el, și ea, și servitoarea, intrau și ieșeau numai pe poarta din strada Babylon, așa că nu se știa că locuiesc în strada Plumet. Grădina din fața casei nu era îngrijită, din același motiv.

III  Foliis ac frondibus (Printre foi și frunze, lb.lat.)

Poarta grădinii era strâmbă și închisă cu un lacăt. Stâlpii de piatră ai porții erau năpădiți de mușchi, precum și grădina era năpădită de verdeață. Nu se mai vedeau nici straturi, nici alei, vegetația se contopise, doar într-un colț se mai vedea o bancă de piatră și, pe ici, pe colo, câteva statui năpădite și ele de mușchi.

Grilajul ruginit al grădinii ținea strâns acest tufiș uriaș, în care părea că nu există nimeni, decât Dumnezeu.

IV Gratiile se schimbă

Părea că această grădină întunecată era pregătită pentru a ascunde noi taine. Le aștepta așa cum aștepta și inima Cosettei.

Când Cosette ieșise din mănăstire era o copilă urâțică și aproape neștiutoare. La pensionul mănăstirii învățase religie, puțină istorie și puțină geografie, gramatica, puțină muzică, puțin desen. Despre alte lucruri nu știa nimic. Sufletul ei nu avusese o călăuză, căci ea nu avusese mamă. Cosette nu avea nicio pregătire pentru viață.

Fata nu își amintea nimic despre mama ei. Își amintea doar că Jean Valjean o scăpase ca din fundul unei prăpastii și o luase cu el. Uneori, neștiutoare cum era, se gândea că sufletul mamei sale se mutase în acest om care o iubea și o ocrotea. Și el era fericit simțind dragostea filială a fetei.

* * *

Urmează Mizerabilii (45)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!