MIZERABILII. Povestire pe scurt (41)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a III-a MARIUS CARTEA A VIII-A. SĂRACUL CEL PĂCĂTOS

XIX Când răscolești mocirla

Jondrette începu să vorbească, arătând că dorește să muncească și nu găsește de lucru, lăudându-și nevasta și căinându-și fetele. În acest timp, un individ se strecură fără zgomot în întunericul încăperii și se așeză pe un pat, în spatele Jondrettei.

Apoi, în cameră mai pătrunseră pe rând, trei bărbați, care se așezară pe pat, lângă primul. Toți aveau fața înnegrită cu praf de cărbune. Gazda spuse că toți sunt vecinii lui și că sunt cărbunari.

Jondrette își continuă vorba, spunând că nu i-a mai rămas nimic decât un tablou care este de vânzare și îi arătă tabloul bătrânului. Acesta spuse că e doar o firmă de cârciumă și nu valorează decât trei franci. Jondrette îi ceru o mie de taleri. Începu să bată câmpii despre nevoile sale și ale familiei, cu glas plângăreț. Încheie însă cu glas tunător, întrebându-l pe bătrân dacă îl recunoaște.

XX Capcana

În clipa aceea intrară brusc trei indivizi cu măști negre pe față. Unul avea în mână o bâtă ghintuită, altul o bardă de măcelar, iar al treilea o cheie uriașă.

Bătrânul înțelesese că nimerise într-o capcană. Privi atent în jurul lui. Trei dintre cei așezați pe pat luaseră și ei din maldărul de fiare unul niște foarfeci uriașe, pentru tăiat tablă, altul un drug mare de fier și ultimul un ciocan mare.

Jondrette se apropie de bătrân și îi spuse că numele lui adevărat este Thenardier. Bătrânul îi spuse liniștit că nu îl cunoaște. În schimb, în camera alăturată Marius era foarte tulburat. Înțelesese că tâlharul era chiar omul despre care tatăl său îi scrisese că îi salvase viața. Marius nu mai știa ce să facă, să îl salveze pe bătrân sau pe hangiu.

În acest timp, Thenardier îi striga bătrânului că l-a recunoscut, că este acela care o luase pe fetița Fantinei și nu îi dăduse decât o mie cinci sute de franci. Când se opri, bătrânul îi spuse că se înșeală, că îl ia drept altcineva. Thenardier continuă să vorbească învinovățind oamenii bogați pentru nepăsarea lor față de el. Aici se referi și la tatăl lui Marius care nu îl răsplătise așa cum ar fi vrut el pentru că ”îi salvase viața”.

Bătrânul împinse scaunul și masa și sări cu o ușurință uimitoare până la fereastră. Trecu peste ea, dar trei dintre oameni îl prinseră cu putere și îl traseră înapoi. Începu să lupte, dar atacatorii erau prea mulți. Fu învins și legat zdravăn de unul dintre paturi.

Thenardier se apropie de bătrân și îi spuse că observase cum luptase fără să strige, deci avea ceva de ascuns. În acest caz, s-ar fi putut înțelege. Îi ceru două sute de mii de franci. Împinse masa aproape de bătrân, puse pe masă o foaie de hârtie și condeiul și îi ceru să scrie ceea ce îi va dicta el.

Unul dintre oamenii lui Thenardier îi dezlegă bătrânului brațul drept. Hangiul îi dictă o scrisoare prin care bătrânul o chema pe fata lui la el. Persoana care urma să ducă scrisoarea avea să o conducă la casa lui Thenardier. Bătrânul scrise, iar Thenardiera plecă să ducă scrisoarea, la adresa scrisă pe plic.

Toți cei din cameră rămaseră în așteptare. Alături, Marius se întreba dacă cea care urma să vină era fata pe care o îndrăgise.

După un timp, Thenardier îi spuse bătrânului că fata nu va fi adusă acolo. Nevasta lui o va duce într-un loc ascuns și i se va da drumul după ce le va da banii. Dacă va anunța poliția, ei vor ucide fata. Marius începu să dispere.

În sfârșit, Thenardiera reveni. Furioasă, spuse că bătrânul le dăduse o adresă falsă. Marius se simți ușurat, draga lui scăpase.

Thenardier îl întrebă pe bătrân ce urmărise. Acesta răspunse că voise să câștige timp și sări în picioare. În tot timpul acela, pe neobservate, își tăiase legăturile. Întinse mâna și înhăță dalta înroșită în foc. Își arse brațul cu ea, ca să le demonstreze că nu se teme să lupte cu ei. Și chiar luptă strașnic, dar erau prea mulți. Cei opt adversari puseră mâna pe el.

Marius nu știa nici acum ce să facă. Zări pe masa lui un bilet scris de fata lui Thenardier când fusese la el în cameră. Voind să demonstreze că știe să scrie , scrisese pe bilet ”Vin sticleții”. Marius luă biletul și îl strecură prin gaura din perete. Cei din camera vecină crezură că a pătruns acolo pe fereastră. Recunoscând scrisul Eponinei, Thenardier spuse să lase prizonierul și să fugă toți pe fereastră. În timp ce se certau cine să iasă primul, la ușă apăru Javert.

XXI Ar trebui arestate mai întâi victimele

Inspectorul de poliție așteptase o vreme apoi hotărâse să intre fără să mai aștepte semnalul lui Marius. Înspăimântați în fața vestitului Javert, tâlharii se predară fără luptă. Thenardier și nevasta lui încercară să se opună arestării, dar fură și ei prinși în cătușe. Javert le spuse că și fetele lor fuseseră arestate și erau deja la închisoare.

Javert le ordonă oamenilor lui să îl dezlege pe prizonier. Se așeză la masă, luă o foaie de hârtie și începu să-și redacteze procesul-verbal. Voind să îl întrebe ceva pe prizonier se întoarse către el. Acesta dispăruse, fugind pe fereastră. Inspectorul gândi că acesta era, poate, cel mai de preț dintre toți.

XXII Copilul care țipa într-un capitol anterior

În ziua următoare, un băiat slab, galben la față, se apropie de casa Gorbeau. Îi spuse portăresei că a venit să-și vadă neamurile. Ea îi răspunse că nu mai era nimeni acolo. Tatăl era la închisoarea pentru bărbați, mama – la închisoarea pentru femei, iar surorile – la casa de corecție pentru minori.

* * *

Urmează Mizerabilii (42)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!