BIBLIA. Povestire pe scurt (4) Timpul lui Iosua. Samson si Dalila

din Vechiul Testament

Urmare la Biblia - 3 Timpul lui Moise

După moartea lui Moise, Dumnezeu îl puse în fruntea călătorilor pe Iosua  şi îi promise să fie alături de el, cu condiţia să respecte Legea. Ajungând ei la apa Iordanului, Dumnezeu îi spuse lui Iosua să le ceară preoţilor care cărau chivotul cu tablele Legii să intre în apă. Aşa a făcut, apele s-au despărţit şi toţi au trecut pe malul celălalt, la răsărit de Ierihon, iar apele s-au adunat apoi şi au curs ca înainte.

Mergând spre cetatea Ierihonului, Domnul l-a învăţat pe Iosua ce să facă pentru a cuceri cetatea. Au înconjurat cetatea cu şase rânduri de oameni buni de luptă, câte un rând pe zi. În a şaptea zi preoţii care purtau chivotul au sunat din trâmbiţele lor, iar toţi oamenii au strigat într-un glas, după porunca lui Iosua, care le promisese cetatea, numai aurul şi argintul şi vasele de fier şi de alamă să intre în vistieria Domnului. Trâmbițele Ierihonului au sunat, poporul  a strigat, zidurile din jurul cetăţii au căzut şi au ocupat cetatea.

După ocuparea cetăţii Ierihon, Iosua a vrut să ocupe cetatea Ai, dar oştile lui au fost alungate de aiţi. Dumnezeu i-a spus că asta s-a întâmplat pentru că au fost oameni care au furat din lucrurile pe care trebuiau să le predea. Iosua a ales dintre oamenii săi, la sorţi, pe Acan. Acesta a recunoscut că a ascuns, oprind pentru el, o haină, nişte bani şi un drug de aur. Atunci Acan a fost ucis cu pietre, iar toate lucrurile  lui au fost arse. După aceasta, Iosua a cucerit şi cetatea Ai.

După ce a mai ocupat nişte pământuri din ţara Canaanului şi le-a împărţit între seminţiile lui Israel, Iosua a murit. Înainte de asta, el le-a spus tuturor să îl slujească peDumnezeu şi să fie credincioşi, să nu slujească dumnezei străini, că Domnul îi va pedepsi.

Au trăit oamenii câteva generaţii pe locurile acelea, dar, încet-încet, au uitat cum ajunseseră acolo străbunii lor şi cum îi ajutase Dumnezeu. Au început să se închine dumnezeilor popoarelor din jurul lor, lui Baal şi Astarte, şi atunci Domnul s-a mâniat.  I-a lăsat să fie pradă vrăjmaşilor din jurul lor, apoi le-a pus judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor.

Dar nu i-au ascultat nici pe judecători  şi tot slujeau pe alţi dumnezei şi se abăteau de la calea Domnului. Atunci Dumnezeu s-a mâniat şi a spus că nu îi va mai apăra împotriva popoarelor atacatoare. Şi i-a dat în mâinile madianiţilor pentru şapte ani.

După ce oamenii au sărăcit cumplit, au început să strige şi să-i ceară ajutor lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a ales pe Ghedeon şi i-a spus că va fi cu el şi îi va ajuta să îi bată pe madianiţi.

Ghedeon a dat de veste şi s-au adunat la el toate seminţiile lui Israel. Apoi a cerut de la Dumnezeu semn că într-adevăr îl va ajuta. A spus că va întinde în arie lâna pe care o tunsese de pe oi şi, dacă numai pe lână va fi rouă, iar de jur împrejur va fi uscat, atunci va şti că Domnul îl va ajuta. Aşa s-a şi întâmplat, dar Ghedeon a zis Domnului să-i mai dea un semn, ca să fie sigur, să fie lâna uscată şi de jur împrejur rouă. Şi a doua zi dimineaţă aşa a găsit.

Atunci a pornit tot poporul la luptă, sub conducerea lui Ghedeon. Dar Domnul a spus că sunt prea mulţi, să aleagă întâi fricoşii şi să-i trimită acasă. Apoi să-i aleagă pe cei care beau apa din pumni cum beau câinii, şi cu aceştia să meargă la luptă. I-a ales pe aceia şi erau trei sute de oameni.

Domnul, cu Ghedeon şi cu cei trei sute de oameni, care aveau în mâini oale şi făclii şi trâmbiţe, au înconjurat, în mijlocul nopţii, tabăra madianiţilor. La semnal, toţi au trâmbiţat din trâmbiţe şi au spart oalele, făcând zgomot mare. Madianiţii au sărit ca arşi din somn, cu săbiile în mâini, şi s-au luat la luptă între ei. Şi aşa i-au izgonit pe madianiţi din ce în ce mai departe. Iar ţara s-a bucurat de pace timp de 40 de ani, până la moartea lui Ghedeon.

După moartea lui Ghedeon, israeliţii au început iarăşi să greşească faţă de Dumnezeu şi atunci El i-a dat pe mâna filistenilor, pentru 40 de ani.  Spre sfârşitul acestui răstimp i-a spus unei femei că fiul pe care îl va naşte îi va scăpa pe israeliţi din mâinile filistenilor, dar să nu se atingă de părul lui, să nu i-l taie niciodată. Femeia a născut un fiu, pe care l-au numit Samson.

Samson era foarte puternic. Odată, pe când era cu părinţii lui si se apropiau de o vie, a venit către ei un leu fioros, răcnind. Samson a sfâşiat leul cu mâinile goale. Apoi a prins trei sute de vulpi , le-a legat cozile două câte două, iar între ele câte o făclie. Le-a dat apoi drumul prin lanurile şi viile şi livezile filistenilor şi s-au aprins şi grâul şi viţa şi măslinii. Israeliţii, însă, de frică să nu se răzbune filistenii pe ei, l-au prins pe Samson, l-au legat cu frânghii şi l-au dat filistenilor. Atunci s-a pogorât din nou peste el duhul Domnului . Funiile s-au făcut ca nişte câlţi arşi de foc şi au căzut de pe el. Găsind o falcă de asin, a apucat-o şi, cu puterea lui, a ucis o mie de oameni. Odată, însă, Samson se duse la Gaza, la o femeie desfrânată, iar oamenii l-au aşteptat toată noaptea la porţile cetăţii, ca să îl ucidă. Dar acesta a luat amândouă porţile  pe umerii săi şi le-a dus pe vârful unui munte. De aceea filistenii s-au temut de el şi nu au mai avut curaj să năvălească asupra israeliţilor.

Mai târziu, însă, Samson s-a luat cu o femeie filisteană, pe nume Dalila. Samson și Dalila au stat împreună până când el i-a spus femeii taina puterilor sale: părul care nu fusese tăiat niciodată. Dalila a pândit până a adormit şi i-a tăiat din păr. Dintr-odată l-au lăsat puterile şi filistenii i-au scos ochii, l-au legat şi l-au dus la Gaza. Acolo, l-au pus să învârtească toată ziua la râşniţă, numai că în timpul acesta lui îi creştea părul...

Pe când avea loc un ospăţ dat în cinstea idolului lor, Dagon, într-o casă mare, făcută pe stâlpi, în care încăpeau trei mii de oameni, l-au adus pe Samson ca să râdă de el. L-au pus între stâlpi, iar el a mişcat cu mâinile sale doi stâlpi până a prăbuşit casa şi şi-a găsit moartea şi el şi toţi filistenii  de acolo.

Tot în vremea aceea, dintr-o moabiteancă şi un israelit s-au născut un şir de urmaşi din care, după câteva generaţii, avea să se tragă David, iar din acesta Mântuitorul.

Filistenii luaseră de la israeliţi chivotul legii. Ei l-au dus la Aşdod, în locaşul zeului Dagon. A doua zi dimineaţa au găsit statuia zeului pe jos, în faţa chivotului. L-au pus la loc, dar a doua zi l-au găsit tot pe jos. Ei au început să ducă chivotul din oraş în oraş, însă pe oriunde trecea, moartea pustia totul şi asta a durat şapte luni de zile. Până la urmă filistenii au înapoiat chivotul israelienilor.

Pe vremea când judecător era Samuel, acesta a spus poporului să depărteze de la inimă dumnezeii străini şi să se întoarcă spre Dumnezeu. Israeliţii aşa au făcut, iar când au venit iar filistenii să îi atace, Dumnezeu le ajută israeliţilor şi aduse o furtună care produse o mare dezordine în tabăra duşmanilor, iar aceştia au fost înfrânţi.

După ce a îmbătrânit, Samuel i-a pus pe fiii săi judecători, să cârmuiască, dar aceştiau nu judecau drept, erau lacomi şi luau daruri. Bătrânii i-au cerut atunci lui Samuel să pună un rege care să cârmuiască ţara, ca şi la celelalte popoare. Samuel s-a rugat Domnului şi L-a întrebat ce să facă, iar El i-a spus să asculte glasul poporului şi să le dea un rege, dar să le spună şi drepturile regelui care va domni peste ei.

* * * 

Text adaptat după Mica Biblie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001

Sursa foto

Urmează Biblia (5) David și Goliat