roman de NIKOLAI NOSOV
Capitolul III Cum a devenit Habarnam pictor
Urmare la Aventurile lui Habarnam (2)
Necăjit că nu reușise să cânte la trombon, Habarnam se hotărî să se apuce de pictură. Se duse la pictorul Tubuleț și îl găsi îmbrăcat cu halatul de lucru, cu părul lung dat pe spate. Îi spuse dorința lui și pictorul îi dărui toate culorile lui mai vechi și o pensulă.
Când apăru prietenul său Bătăușul, Habarnam îi ceru să stea pe scaun ca să îi facă portretul. Bucuros, Bătăușul se așeză. Habarnam pictă un chip cu părul albastru, nasul roșu, urechile verzi și ochii portocalii. Ba îi mai făcu de la el și niște mustăți violete.
Când își zări portretul, Bătăușul se sperie. Deși Habarnam afirma că seamănă cu el, Bătăușul nu putea accepta culorile folosite și nici faptul că îl pictase cu mustăți, deși el nu avea deloc. Ceru să-i dea portretul, ca să-l rupă, Habarnam se opuse și se luară la bătaie.
Știetot, doctorul Pilulă și ceilalți veniră într-un suflet, să vadă ce s-a întâmplat. Toți fură de acord cu Bătăușul, că portretul nu îi semăna defel. Habarnam îi scrise însă numele dedesubt și îl agăță pe perete. Bătăușul amenință că va veni noaptea și îl va lua, dar Habarnam nu dormi deloc în noaptea aceea. Stătu treaz și le pictă portretele celorlalți.
Nici aceste portrete nu semănau cu realitatea. În picturile lui Habarnam, Gogoașă era atât de gras încât nu încăpea pe pânză, Grăbilă avea picioarele anormal de subțiri și coadă de câine, vânătorul Glonț era călare pe câinele Bulka, doctorul Pilulă avea un termometru în loc de nas, iar Știetot avea urechi de măgar. Băiețașul agăță portretele pe pereți și scrise dedesubt numele.
Dimineață, primul care văzu expoziția fu doctorul Pilulă. El râse cu poftă în fața fiecărui portret, dar când ajunse la al lui se supără. Îi ceru lui Habarnam să îl ia de acolo, dar băiețașul nu se învoi. Atunci, Pilulă îl amenință că seara o să-i dea ulei de ricin. Speriat, Habarnam luă portretul și îl rupse.
Următorul fu Glonț. Ca și doctorul, râse văzând portretele celorlalți și se înfurie văzându-l pe al său. Îl amenință pe Habarnam că nu îl va mai lua la vânătoare cu el și portretul fu luat de pe perete. Cam așa s-a întâmplat și cu ceilalți.
Ultimul care s-a trezit și și-a văzut portretul a fost pictorul Tubuleț. Supărat, el dădu portretul jos și îi luă lui Habarnam culorile și pensula.
Rămăsese doar portretul Bătăușului. Habarnam i-l duse și i-l dădu, cu condiția să se împace cu el. Bătăușul se împăcă, dar puse și el o condiție, să nu-i mai facă niciodată portretul. Habarnam spuse că nu va mai desena niciodată, fiindcă făcuse atâtea portrete și nimeni nu îi mulțumise.
Când apăru prietenul său Bătăușul, Habarnam îi ceru să stea pe scaun ca să îi facă portretul. Bucuros, Bătăușul se așeză. Habarnam pictă un chip cu părul albastru, nasul roșu, urechile verzi și ochii portocalii. Ba îi mai făcu de la el și niște mustăți violete.
Când își zări portretul, Bătăușul se sperie. Deși Habarnam afirma că seamănă cu el, Bătăușul nu putea accepta culorile folosite și nici faptul că îl pictase cu mustăți, deși el nu avea deloc. Ceru să-i dea portretul, ca să-l rupă, Habarnam se opuse și se luară la bătaie.
Știetot, doctorul Pilulă și ceilalți veniră într-un suflet, să vadă ce s-a întâmplat. Toți fură de acord cu Bătăușul, că portretul nu îi semăna defel. Habarnam îi scrise însă numele dedesubt și îl agăță pe perete. Bătăușul amenință că va veni noaptea și îl va lua, dar Habarnam nu dormi deloc în noaptea aceea. Stătu treaz și le pictă portretele celorlalți.
Nici aceste portrete nu semănau cu realitatea. În picturile lui Habarnam, Gogoașă era atât de gras încât nu încăpea pe pânză, Grăbilă avea picioarele anormal de subțiri și coadă de câine, vânătorul Glonț era călare pe câinele Bulka, doctorul Pilulă avea un termometru în loc de nas, iar Știetot avea urechi de măgar. Băiețașul agăță portretele pe pereți și scrise dedesubt numele.
Dimineață, primul care văzu expoziția fu doctorul Pilulă. El râse cu poftă în fața fiecărui portret, dar când ajunse la al lui se supără. Îi ceru lui Habarnam să îl ia de acolo, dar băiețașul nu se învoi. Atunci, Pilulă îl amenință că seara o să-i dea ulei de ricin. Speriat, Habarnam luă portretul și îl rupse.
Următorul fu Glonț. Ca și doctorul, râse văzând portretele celorlalți și se înfurie văzându-l pe al său. Îl amenință pe Habarnam că nu îl va mai lua la vânătoare cu el și portretul fu luat de pe perete. Cam așa s-a întâmplat și cu ceilalți.
Ultimul care s-a trezit și și-a văzut portretul a fost pictorul Tubuleț. Supărat, el dădu portretul jos și îi luă lui Habarnam culorile și pensula.
Rămăsese doar portretul Bătăușului. Habarnam i-l duse și i-l dădu, cu condiția să se împace cu el. Bătăușul se împăcă, dar puse și el o condiție, să nu-i mai facă niciodată portretul. Habarnam spuse că nu va mai desena niciodată, fiindcă făcuse atâtea portrete și nimeni nu îi mulțumise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !