LUPUL MORALIST. Originalul și povestirea pe scurt

fabulă de GRIGORE ALEXANDRESCU

V-am spus, cum și se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpânirea lui.

Auzind împăratul că-n staturile sale

Fac năpăstuiri multe păroșii dregători,

Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale

Unde să nu ia jertfe mai mulți prigonitori,

Porunci să se strângă obșteasca adunare,

Lângă un copaci mare;

Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească,

Și-n puține cuvinte,

Să le-aducă aminte

Datoriile lor.

Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească

Începu să vorbească

C-un glas dojenitor:

„Domnilor de tot felu! Bune sunt astea toate?

Datoriile slujbei astfel le împliniți?

Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,

Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?

Toate slujbele voastre țara vi le plătește;

Încă, pe la soroace,

Câte un dar vă face.

Dar reaua nărăvire,

Ce o aveți din fire,

Nu se tămăduiește.

Vedeți cu ce morți grele

Se isprăvesc din lume

Și cum lasă rău nume

Acei care fac rele.

Gândiți-vă că poate veți da cuvânt odată.

La-nalta judecată.

Gândiți-vă la suflet, și luați de la mine

Pildă a face bine.“

Ast cuvânt minunat,

Pe care domnul lup auz că l-a-nvățat,

Trecând pe lângă sat.

La ziua unui sfânt, când preotul citea

Și propoveduia, să plângă i-a-ndemnat.

„E! ce ați hotărât, jupâni amploiați?

Oare-o să vă-ndreptați?“

Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită,

Ce purta o manta de oaie jupuită.

„Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?“

— „Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră,

Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;

Ne poate fi iertat,

Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta,

De unde-ați cumpărat postavul de manta?“

Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.

Povestirea pe scurt

Lupul, pe vremea când era împăratul animalelor sălbatice, a aflat că dregătorii lui asupresc rău poporul și fac multe nedreptăți. I-a chemat pe toți și le-a făcut morală, le-a vorbit așa cum auzise el un preot de țară predicând. Le-a spus că nu le stă bine să-i asuprească pe oameni, mai ales că sunt plătiți pentru slujbele lor, ba mai primesc și în plus pe la sărbători. Le-a spus să se teamă de judecata lui Dumnezeu, să nu își încarce sufletul cu păcate și să ia exemplu de la el.

La sfârșit, lupul moralist, care purta o manta din piei de oaie, i-a întrebat dacă s-au hotărât să își schimbe purtarea. Atunci, vulpoiul cel șiret l-a întrebat cu mult respect, dar și cu subînțeles, de unde și-a cumpărat materialul pentru manta.

Morala: cei din conducere sunt la fel ca și conducătorul lor suprem.

Sfârșitul povestirii pe scurt a fabulei ”Lupul moralist”

Sursa foto

Citește și alte fabule de Grigore Alexandrescu:

• Câinele și cățelul
• Măgarul răsfățat
• Boul și vițelul

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!