INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (6)

roman de JULES VERNE

Partea I

Capitolul XX

În emisfera australă, luna iunie este echivalentă meteorologic lunii decembrie din emisfera boreală. În primele zile ale lunii iunie pe insula misterioasă începe, deci, iarna. Ploile torențiale și rafalele puternice de vânt îi fac pe coloniști să își aprecieze și mai mult noua locuință.

Pencroff și Nab muncesc neîncetat pentru adunarea de provizii, în special carne sărată sau afumată. O problemă nerezolvată este îmbrăcămintea, problemă ce nu mai putea fi rezolvată decât la revenirea anotimpului cald. Cum iarna ziua este mai scurtă decât noaptea, coloniștii își asigură și o rezervă mare de lumânări, făcute din grăsime de focă.

În timpul iernii se lucrează mult în interior. Se confecționează foarfeci și, în sfârșit, coloniștii pot să-și tundă părul și barba. După ce este fabricat și un ferăstrău de mână încep să confecționeze mobilă: paturi, mese, scaune, dulapuri, rafturi pentru bucătărie.

Încet-încet, coloniștii își produc tot ce le lipsește. Un singur lucru nu au și îi simt lipsa: pâinea. Într-o bună zi însă, Harbert descoperă într-un buzunar un bob de grâu, rămas de pe vremea când era acasă și își hrănea porumbeii. Inginerul le explică tuturor cât de repede se poate obține o recoltă mare numai dintr-un singur bob de grâu. Se duc apoi și seamănă bobul de grâu într-un loc ferit de vânt și însorit.

Capitolul XXI

La sfârșitul lunii iunie se instalează un frig puternic. Lacul îngheață la suprafață, iar la gurile râului se adună sloiuri de gheață. Totuși, fiindcă timpul era uscat, coloniștii pleacă să exploreze un teren mlăștinos unde trăiau multe păsări de apă.

Top stârnește niște vulpi, care dispar repede. Apar și păsările de apă, pe care coloniștii le vânează cu arcurile și săgețile, adunând o prețioasă cantitate de carne.

Acum, că știau și această rezervă de vânat, coloniștii se întorc mulțumiți la Casa-de-Granit.

Capitolul XXII

Coloniștii instalează capcane pentru animale. Prind câteva vulpi, de care Pencroff este nemulțumit, căci nu erau comestibile. Cad în capcane și câțiva porci pecari, de care marinarul este încântat.

După jumătatea lunii august încep ninsorile, viscolul, și totul este acoperit de zăpadă. Coloniștii rămân o vreme numai în casă, timp în care completează mobila și împletesc coșuri de diferite mărimi.

Când vremea se mai liniștește, coloniștii ies și controlează capcanele, în care nu se prinsese niciun animal. Se duc până la Șemineu și constată că hornul cuptorului fusese dărâmat de vijelie. Oamenii își împrospătează proviziile de combustibil, căci iarna nu se terminase.

Când se instalează gerurile, coloniștii se apucă să facă zahăr din siropul de arțar adunat în vase în timpul anotimpului cald. Cu aceste ocupații și cu lecțiile pe care le dădea Cyrus Smith oricând aveau nevoie de ele, timpul trece mai ușor. Totuși coloniștii încep să-și piardă răbdarea, dar cel mai nerăbdător era Top.

Câinele alerga de colo-colo, mârâind ciudat de câte ori se apropia de puțul din fundul casei. Ba chiar, de câteva ori, încercase să bage labele pe sub capacul puțului. Inginerul observă acest lucru și se întreabă dacă nu venea vreun animal marin să respire în fundul puțului.

La venirea primăverii, coloniștii încep să iasă pe afară. Pencroff găsește într-o capcană o femelă de pecari cu doi pui. Nab pregătește o masă pe cinste, la care marinarul are surpriza de a-și rupe un dinte într-o alică de plumb din carnea de porc.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !