INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (2)

roman de JULES VERNE

Partea I

Capitolul IV

Pe insula misterioasă, jurnalistul Gedeon Spillet se duce imediat în căutarea lui Nab. Marinarul Pencroff și tânărul Harbert pornesc să caute mâncare și un adăpost. Găsesc multe scoici, despre care Harbert, un foarte priceput naturalist, spune că sunt bune de mâncat.

Cei doi găsesc apoi și un râu cu apă dulce. La gura râului se află o îngrămădire de roci bazaltice, denumite șemineuri, între care și-ar fi putut amenaja un adăpost. Adună și lemne pentru foc și urcă pe o înălțime unde găsesc o mulțime de ouă de porumbei sălbatici. Cei doi plănuiesc să le mănânce răscoapte, neavând în ce să le pregătească altfel.

Capitolul V

Cei doi reușesc să izoleze cât de cât Șemineul, formând un fel de cămăruțe întunecoase, dar uscate. Amenajează și o vatră din pietre, dar când să aprindă focul, Pencroff descoperă că pierduse și chibriturile și pipa. Se duc să le caute printre pietre, dar oricât de atent le caută nu reușesc să le găsească.

Gedeon Spillet și Nab revin, fără să aducă vești bune. Nu îi găsiseră pe inginer și pe câinele lui și erau tare amărâți. Tovarășii lor îi duc în adăpost și îi întreabă dacă nu au chibrituri. Cu greu, reporterul reușește să găsească un chibrit rătăcit în căptușeala jachetei. Harbert aprinde focul cu multă grijă, și în scurt timp naufragiații mănâncă ouă răscoapte.

Capitolul VI

Naufragiații sunt lipsiți de orice obiect util, căci aruncaseră totul din nacelă în apa mării. Hrana lor e formată numai din scoici și ouă de porumbel. Nu au niciun cuțit, nicio armă.

Pencroff și Harbert pornesc spre pădure și își fac arme din niște bețe ascuțite cu ajutorul unor pietre. În pădure doboară cu bețele o mulțime de păsări micuțe, apoi prind cu lațuri și trei cocoși de munte.

Capitolul VII

Către seară, Pencroff și Harbert revin la Șemineu. Nab rătăcea pe plajă, căutându-și stăpânul. Cei doi îl găsesc pe reporter, căzut pe gânduri. Vremea începea să se strice, se apropia o furtună.

Noaptea coboară și Nab tot nu revine. Cei trei mănâncă, apoi se culcă. Se dezlănțuie urganul și, în mijlocul nopții, Gedeon Spilett aude un lătrat de câine. În scurt timp apare Top, câinele inginerului. În mod ciudat, nu părea nici obosit, nici nemâncat.

Cei trei ies din adăpost și pornesc să-l caute pe inginer, călăuziți de Top. După câteva ore, îl găsesc, într-o grotă, întins la pământ și vegheat de Nab.

Capitolul VIII

Naufragiații se adună în jurul inginerului. Gedeon Spilett îl examinează și spune că trăiește, spre bucuria tuturor.

După ce îl căutase ore în șir pe fostul său stăpân, Nab dăduse de niște urme de pași, care îl conduseseră spre grote. Acolo îl găsise pe Cyrus Smith, fără cunoștință și vegheat de Top. Trimisese câinele spre Șemineu, în speranța că îi va aduce și pe ceilalți la grotă.

În mod ciudat, nici trupul inginerului nu avea vreo urmă a întâmplărilor prin care trecuse, nicio zgârietură, nicio lovitură. Îngrijirile tovarășilor săi îl readuc la starea de conștiență, dar aproape imediat adoarme.

Înainte de a fi transportat cu o targă din crengi spre Șemineu, inginerul se trezește. Mănâncă împreună cu tovarășii săi, apoi stau de vorbă. Ei îi povestesc ce se mai întâmplase după ce furtuna îl smulsese din balon împreună cu Top. El le spune că se trezise cu câinele în apă și, după o jumătate de oră de luptă cu apele furioase se dusese la fund și nu își mai amintea nimic din ce se întâmplase după aceea.

Pornesc cu toții către Șemineu. După mai multe ore de drum prin bătaia violentă a vântului, ajung la adăpostul lor. Apa mării pătrunsese înăuntru, măturase totul și stinsese focul din vatră.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!