CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (9)

roman de JULES VERNE

Capitolul III Pe drumul de înapoiere

     Tot gândindu-se și încercând să-și explice de ce se aflau în Africa în loc de America, Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, înțelese toate faptele necurate ale lui Negoro. Înțelese de ce se pierduse loch-ul, de ce se spărsese o busolă, de ce arătase o direcție greșită cealaltă busolă. Își dădu seama că Harris fusese înțeles cu Negoro să-i aducă în interiorul continentului Africa. Înțelese că se aflau în primejdiasa Angola și că negrii aveau să fie vânduți ca sclavi, iar albii cine știe ce soartă groaznică vor avea.

    Dick Sand vorbi în taină cu bătrânul Tom, care înțelesese și el, după răgetul leului și uneltele negustorilor de sclavi, că se aflau în Africa. Se învoiră să nu le spună celorlalți unde se aflau și să încerce din toate puterile să scape.

     Cei doi se sfătuiră și hotărâră, exact așa cum bănuiseră Harris și Negoro, să se întoarcă pe țărm cu ajutorul apelor curgătoare ce se îndreptau spre ocean.

     Dimineață, Dick Sand îi spuse doamnei Weldon că Harris îi părăsise, că era un trădător înțeles cu Negoro să-i târască până acolo. Porniră la drum pe jos, în căutarea acelei ape care să-i ducă până la ocean. La plecare, descoperiră că Dingo dispăruse, dar se bazară pe inteligența lui ca să-i regăsească.
Călătorii urmară cursul unui pârâu și drumul nu era prea ușor, căci vegetația era foarte deasă, încâlcită, și trebuia să își facă mereu loc cu toporișca.

Capitolul IV Groaznicele drumuri ale Angolei

    Porniră cu toții mai departe. Ca să țină cursul pârâului trebuia să lupte cu tufișurile de pe malul lui. Când dădură de un drum mai liber, Dick își dădu seama că fusese făcut de turmele de elefanți și de caravanele de sclavi, care lăsaseră în urmă numeroase rămășițe omenești. Când se termina hrana, negustorii de sclavi îi ucideau pe cei mai slabi dintre bieții negri. În afară de Tom, nimeni nu își dădea seama ce este cu rămășițele acelea. Dick Sand se temea tot timpul ca doamna Weldon să nu-i pună întrebări, dar aceasta îl luase pe Jack în brațe și mergea în tăcere.

  După-amiază, călătorii ajunseră într-un ținut mlăștinos. Apa mustea sub picioarele lor și, la un moment dat, vărul Benedict se înfundă în noroi până la brâu. Seara ieșiră din mlaștină, dar îi păștea alt necaz: venea furtuna.

  Dick Sand își îndemnă tovarășii să se îndrepte către niște dealuri ce se vedeau nu departe. Se grăbiră spre ele, dar furtuna începu înainte de a ajunge acolo. Se făcu întuneric beznă, doar fulgerele le mai luminau calea. La lumina fulgerelor, Dick și Tom zăriră formele unor corturi. Părea a fi o tabără de băștinași. Dick Sand porni în recunoaștere și se întoarse cu vestea că nu este o tabără, ci este o colonie de termite.

     Vărul Benedict obiectă că termitele îi vor mânca de vii, Dick Sand răspunse că le vor da afară din termitiere și le vor lua locul. Vărul Benedict spuse că asemenea furnicare nu există decât în Africa, Dick îi grăbi să pornească la drum, de teamă ca nu cumva doamna Weldon să fi auzit numele temutului continent.

  Ajunși la unul dintre conurile termitelor, construit din argilă, constatară că termitele părăsiseră locul. Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, și oamenii lui erau acum la adăpost.

* * *

Urmează Căpitan la cincisprezece ani (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !