BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (20)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul XXI

Pomponescu primește, în sfârșit, portofoliul Lucrărilor Publice, respins întâi de bietul Ioanide, care nici nu visa să ajungă ministru. Pomponeștile erau revoltate, considerând arhitectul un oarecine. Cu toate acestea, bietul Ioanide se bucura de simpatia atât a legionarilor cât și a opozanților acestora, datorită aceluiași motiv: tragedia pierderii Pichii.

Spre necazul lui Pomponescu, Ioana pare impresionată formal de noua sa poziție, de ministru. Nici ceilalți nu fac mare caz de el, mai degrabă se gândește fiecare ce să-i ceară, ce nevoi să își rezolve. Pomponescu începe o viață de mondenități și reuniuni, astfel încât să aibă unde ocupa centrul atenției, unde să fie adulat și să uite că îmbătrânește.

De altfel, Pomponescu îmbătrânea frumos, își vopsea mustața, schimbase negrul permanent al hainelor cu griuri și nuanțe de tabac. Era în permanență tuns și ras, discret parfumat, cu batistă albă la piept.

Și madam Valsamaky-Farfara lupta cu bătrânețea cât putea. Când nevoia de a se vopsi începuse să apară mai des decât la două săptămâni, renunțase. În mod ciudat, coafura albă o întinerise. Își ascunsese crețurile de pe gât cu coliere din bile mari, de os, fildeș sau de chihlimbar, pusese nasturi  asemănători la bluze și la rochii, precum și mari colerete. Obrazul fusese mai greu de ascuns, așa că recursese la machiajul abundent. Dormea cât de puțin se putea, stătea acasă cât mai puțin. În societate căuta anturajul femeilor mai tinere sau, și mai mult, al bărbaților maturi, cu tact și maniere alese.

Pomponescu are o supărare și mai mare. Nimeni nu îi recunoaște meritele nici în domeniul construcțiilor, fiind eclipsat aici tot de bietul Ioanide. Donase muzeului condus de Gaittany schițele și desenele de arhitectură pe care le făcuse de-a lungul timpului. După o lună în care nu le văzuse nimeni, Gaittany le mutase la subsol, iar Pomponescu nu obținu nici o reacție.

Pomponeștile, dimpotrivă, sunt tare încântate de noua situație. Etalează toalete impozante și frecventează asiduu teatrele și opera. Renovează casa și o împodobesc somptuos, ba chiar fac o societate filantropică, ce se întrunește acolo săptămânal. Amicii, ca Hagienuș, dar mai ales copiii lui, Smărăndache, încearcă să obțină cu toții câte ceva cu ajutorul noului ministru, ceea ce nu-i displace acestuia.

Numai Ioana, pe care o preluase de la bietul Ioanide, nu se arată suficient de interesată de postura lui de ministru, și, de altfel, de nici o altă calitate a lui.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (21)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !