BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (17)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Bietul Ioanide caută să-i facă un portret lui Gavrilcea, autorul moral al asasinatului în care era implicat și Tudorel. Informațiile culese de la diverse surse alcătuiesc o imagine plină de contradicții.

După Pica, Gavrilcea e un idealist, un luptător viteaz, e perseverent în apărarea ideilor sale, cu toate că nu are cultură și educație și nu este un intelectual. Totuși are darul de a-i convinge pe cei cărora le vorbește. Ea știa despre el că fusese orfan de mic și crescuse pe la diferite rude. La îndemnul uneia dintre ele, un preot care voia sa scape de el din casă, fusese la seminar, dar fusese dat afară pentru concepții extremiste. Încercase apoi să devină ofițer, dar fusese exclus din același fel de motive. Fusese căsătorit, dar soția fugise de la el când aflase că nu se mai face ofițer. Fata mai știa că fusese condamnat la o lună închisoare de Tribunalul militar, fiindcă lovise un gradat.

Hagienuș îl cunoștea și el pe Gavrilcea, fiind amândoi din Pitești. El avea alte informații decât Pica. Gavrilcea nu fusese orfan de mic, tatăl lui trăise mult după ce murise mama. Când l-a luat un unchi, a fugit de la acesta. Preotul îl îndemnase să nu se ducă la seminar, fiindcă era un agitat și nu i se potrivea, dar vrusese el neapărat. La școala militară fusese acuzat ca instigator la nesupunere, dar nu fusese condamnat din lipsă de dovezi. Fusese acuzat însă într-un caz mult mai grav, privind împușcarea unui subprefect, dar și aici fusese achitat din lipsă de dovezi, căci interveniseră anume oameni politici care îl protejau. Portretul devine și mai sumbru, căci, în ceea ce privește căsătoria, Gavrilcea avusese două neveste, nu una. Cu prima se însurase în Pitești, cu cealaltă în București. De prima divorțase, iar a doua fugise când aflase că are un copil cu cea dintâi. Și articolele din jurnale, privind procesul, ofereau portrete opuse ale lui Gavrilcea, în funcție de culoarea lor politică.

Butoiescu vine și el cu alt portret al lui Gavrilcea. Nu fusese orfan. Mama lui se încurcase cu un ofițer, iar tatăl se dusese învățător într-un sat unde ea nu voise să îl urmeze.  Murise după aceea, încercând să scape de copilul conceput cu ofițerul. Gavrilcea învățase și el un timp la școala lui taică-său și fusese un copil blajin, respectuos, milos. Ioanide îi spune că îl împușcase cu revolverul pe subprefect. Butoiescu răspunde că îl împușcaseră chiar ai lui, fiindcă îi avea la mână cu ceva, și aruncaseră vina pe partidul lui Gavrilcea ca să-l compromită.

Arhitectul conchide că, totuși, Gavrilcea era un bandit, un terorist. Capătă confirmarea de la Gaittany, care îl informează că Gavrilcea e pe lista capilor Mișcării care vor fi lichidați. Bietul Ioanide, foarte neliniștit în privința lui Tudorel, vrea să o protejeze măcar pe Pica și o duce să locuiască în mansarda lui Hergot, cerându-i să nu iasă și să nu vadă pe nimeni până nu va spune el.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (18)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !