SINGUR PE LUME. Povestire pe scurt (2)

roman de HECTOR MALOT

Capitolul IV Casa părintească

A doua zi, în lipsa mamei Barberin, sosește signor Vitalis să îl ia pe Rémi de la Barberin. Băiatul tocmai se afla în colțișorul lui de grădină, unde plantase în secret niște napi, legume aproape necunoscute în satul lor.

Vitalis îi plătește lui Barberin 40 de franci și îl ia pe Remi cu el. E înțelegător și îi alină cum poate durerea că se desparte de aceea pe care și acum  o socotea mama lui, că a rămas singur pe lume.

Bătrânul îl lasă pe băiat să se odihnească, atunci când obosește, făcându-i semn lui Capi să-l păzească. Când ajung pe creasta muntelui, Rémi o vede pentru ultima oară pe tușa Barberin, apoi continuă să meargă, supravegheat de Capi și Zerbino.

Capitolul V La drum

Vitalis, ca un om de treabă ce era, îi explică pe drum lui Rémi că, dacă nu îl lua el, ajungea cu siguranță la orfelinat. Chiar dacă aceea căreia îi spunea mamă voia să îl țină în continuare acolo, nu ar fi putut să o facă fără acordul bărbatului ei. Acesta, la rândul lui, poate nu era așa rău cum părea, dar era schilod, nu mai putea munci și nu mai avea cu ce să crească un copil care nici nu era al lui. Deci, în viață nu poți să faci întotdeauna ceea ce ai vrea.

Încet, încet, băiatul obosește. Ca să-i dea un imbold să-și adune forțele și să meargă mai departe, Vitalis îi spune că, odată ajunși în târgul Ussel va avea haine noi. Îi va cumpăra pantofi cu ținte, pantaloni de catifea, o haină și pălărie. Hainele îi trebuiau ca să joace teatru. Rémi este încântat, dar merge din ce în ce mai greu, căci începuse ploaia care îl înghețase și îi îngreunase hainele.

Trupa oprește într-un sat și găsește cu greu adăpost, la un țăran mai milos, într-un hambar. Pe drum, Zerbino șterpelise o coajă de pâine dintr-o casă. Seara, Vitalis se pregătește să împartă pâinea pe care o aveau drept cină. Îi spune hoțului că nu va mânca în acea seară, iar bietul câine înțelege imediat și pleacă scâncind să se bage sub fân.

După ce mănâncă, se culcă și ceilalți în fân. Capi vine lângă Rémi, care plângea încetișor, îi linge mâna, apoi pune laba pe mâna lui, în semn de prietenie.

Capitolul VI Debutul meu

Ajunși la Ussel, Vitalis se ține de cuvânt și îi cumpără lui Rémi ceea ce îi promisese. E drept că hainele erau cam roase și decolorate, dar băiatul e mulțumit. Se miră numai că bătrânul îi scurtează pantalonii până la genunchi, după moda italiană. Vitalis îi explică faptul că joacă teatru, sunt comedianți și că trebuie să atragă atenția tuturor prin înfățișarea lor, căci în viață aparența este uneori hotărâtoare.

Vitalis îi explică apoi băiatului că în ziua următoare va debuta în piesa de teatru Servitorul domnului Suflețel sau Cel mai prost nu-i cel care credeți. Rémi urma să joace rolul unui băiat de la țară, angajat de domnul Suflețel în locul vechiului și bătrânului servitor Capi. Țărănușul nu știe nimic și se miră de toate, nu știe să aranjeze tacâmurile, nici la ce folosește un șervet. Domnul Suflețel se înfurie și îi arată el până la urmă toate acestea.

Cum Rémi nu știe cu adevărat toate acele lucruri, joacă foarte natural rolul, iar spectatorii  și Vitalis sunt foarte mulțumiți.

* * * 

Pentru continuare, dă click aici: Singur pe lume (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !