ROBINSON CRUSOE. Povestire pe scurt (2)

roman de DANIEL DEFOE

Capitolul 3

Călătoria spre sud. Zărim niște sălbatici. Împușcarea unui leopard. Sosirea în Brazilia, unde am devenit plantator. Calatoria spre Guineea. Corabia naufragiază în dreptul unei insule pustii. Tot echipajul piere. Sunt singurul supraviețuitor.

Robinson Crusoe și Xury navighează pe lângă coastă vreo trei săptămâni. Proviziile se împuținează, mai ales cele de apă, și reușesc să ia de la băștinașii de pe mal.

Cei doi întâlnesc o corabie portugheză. Mergea în Brazilia, iar căpitanul îl ajută acolo  pe Robinson Crusoe. El își cumpără pământ și înființează o plantație de trestie de zahăr. Aceasta se dezvoltă bine timp de trei ani, după care niște plantatori care îl conving să meargă ca reprezentant al lor în Guineea.

Robinson Crusoe pornește pe mare, dar, după câteva săptămâni, corabia este surprinsă de un uragan și eșuează pe un banc de nisip. Lasă pe mare barca de salvare, dar un val uriaș o răstoarnă și se îneacă toți, cu excepția lui Robinson Crusoe. Cu mare greutate ajunge pe țărm, căci valurile care îl împingeau spre mal îl și luau înapoi când se retrăgeau. Când își revine, îl cuprinde disperarea, căci nu avea nimic altceva decât hainele ude de pe el.

Capitolul 4

Înot până la corabia naufragiată pentru a lua provizii. Gânduri asupra situației mele. Corabia se scufundă.

A doua zi, Robinson Crusoe coboară din copacul în care dormise și descoperă că fluxul adusese corabia nu prea departe de mal. Timp de aproape două săptămâni înoată în fiecare zi până la corabie. Aici găsește fel de fel de lucruri trebuincioase.

Naufragiatul își face o plută așa cum se pricepe și duce pe țărm provizii de hrană: pâine, orez, făină, zahăr, brânză, pastramă. Ia și niște sticle și damigene cu rachiu, vin și lichioruri, apoi scule, haine, pături și perne, arme și muniție - praf de pușcă și alice. Mai ia de pe corabie unelte de tâmplărie, frânghii, pânze de corabie și lanțuri, ba chiar și niște bani.

Robinson Crusoe caută un loc bun pentru a-și întemeia un adăpost. Îl găsește nu departe de un râuleț cu apă dulce, pe un mic platou aflat în spatele drept ca un perete al unui deal. Face o îngrăditură din două rânduri de pari, muncind din greu pentru fiecare. Îi înfige bine în pământ și îi leagă bine între ei. După ce își aduce toate lucrurile de pe corabie în interiorul ogrăzii, închide complet îngrăditura și intră numai cu ajutorul unei scări, pe care o trage apoi după el.

În ogradă, Robinson Crusoe își înalță un cort dublu, acoperit în plus cu o prelată mare. Timp de multe zile sapă în peretele dealului și își face un fel de pivniță. O noapte cu furtună și trăsnete îl sperie în privința prafului de pușcă. Timp de două săptămâni îl împarte în cutiuțe și săculețe, pe care le pune în diferite locuri, pentru a preîntâmpina pericolul exploziei unei cantități mari.

Toate aceste munci nu îl opresc să se gândească la soarta lui. Când este mai deznădăjduit, se gândește că, totuși, este favorizat de soartă față de tovarășii săi care muriseră. Ba chiar îl ajutase mult, căci îi dăduse șansa de a avea adăpost și hrană, haine și arme. Are chiar și tovarăși, necuvântători, e drept, Din naufragiu se salvaseră și două pisici și un câine.

Naufragiatul ia un par gros și înalt și  face o cruce pe care o înalță pe mal. Sapă cu cuțitul pe par data la care ajunsese pe acel țărm, 30 septembrie 1659, apoi înseamnă zilele, săptămânile și lunile cu crestături de lungimi diferite. Robinson Crusoe își face un scaun și o masă și, cum luase hârtie și cerneală de pe corabie, începe să scrie un jurnal.

* * * 

Urmează Robinson Crusoe (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !