HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (17)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul XVII. O minune la care nimeni nu se aștepta

Într-o dimineață, bunicul scoase în fața cabanei scaunul cu rotile al Clarei și se duse în cabană să cheme fetele. În timpul acesta Peter sosi cu caprele, dădu vânt la vale scaunului, care se făcu bucăți, apoi plecă mai departe fără să mai ia și caprele bunicului la pășune.


Peter era foarte supărat că Heidi fetița munților nu-i mai dădea atenție de când venise Clara. Și acum, când se hotărâse, în sfârșit să meargă cu el la pășune, voia să o ia și pe Clara după ei. După ce dăduse vânt scaunului, băiatul credea că bolnava va fi obligată să plece înapoi la ea acasă.
Bunicul ieși cu Clara în brațe, văzu că nu mai era scaunul acolo, iar Heidi crezu că l-a împins vântul la vale, până în Dörfli. Porniră totuși pe munte și când ajunseră  la pășune, bunicul așternu mai multe pături groase pe jos, pentru copii. Îl întrebă pe Peter de ce n-a luat și caprele lui și dacă știe ceva despre scaun. Răspunsurile băiatului nu îl convinseră pe bunic, care îl privi cam bănuitor.
Bunicul plecă să vadă ce s-a întâmplat cu scaunul cu rotile. Heidi fetița munților stătu ce stătu cu Clara, dar după un timp se duse mai sus, să vadă dacă a înflorit țintaura. Înflorise și era atât de frumoasă, încât Heidi voi neapărat să o vadă și Clara. Îl rugă pe Peter să o ajute să o ridice pe Clara și să o pună pe picioare. Cu o mare încordare a voinței și sprijinită de cei doi, Clara se ținu pe picioare, ba chiar făcu și câțiva pași. În culmea fericirii, sigură că în curând va merge fără ajutor, Clara ajunse cu chiu cu vai la locul dorit de Heidi fetita muntilor.
După ce leneviră printre flori, la soare, coborâră să mănânce. Fetele îi dădură lui Peter o bună parte din porțiile lor, dar de data aceasta băiatul nu se putu bucura de mâncare ca de obicei. Îl frământau remușcările pentru fapta lui nesăbuită.
Când veni bunicul, se bucură foarte mult pentru vestea cea mare. Coborâră la cabană, iar Peter își continuă drumul spre Dörfli. În piață, oamenii erau strânși în jurul rămășițelor scaunului și vorbeau între ei că era un lucru scump și că probabil domnul de la Frankfurt va trimite poliția să ancheteze ce s-a întâmplat. Peter fugi acasă și se băgă în pat, fără să mănânce nimic, spre marea mirare a mamei și a bunicii.
La cabană fetițele hotărâră ca, până la sosirea bunicii, Clara să reușească să umble neajutată de nimeni. În fiecare zi, fetița făcea exerciții de mers, care îi creșteau pofta de mâncare, așa că sănătatea i se îndreptă văzând cu ochii.

* * *

Urmează Heidi fetița munților (18)

Citește textul întreg al capitolului XVII aici !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !