roman de JOHANNA SPYRI
Capitolul XV. Răsplata
A doua zi doctorul urcă la cabană însoțit de Peter și caprele lui. Băiatul se bucură când Heidi fetița munților spuse că va veni cu el, dar se bosumflă când află ca va veni cu ei și doctorul. Numai greutatea sporită a traistei cu mâncare îi readuse zâmbetul pe buze.
Peter porni cu caprele înainte, iar în urma lui, Heidi și doctorul. Fetița povesti tot ce știa despre capre și despre păsări, despre stânci și ghețari, așa că ajunseră la pășune fără să-și dea seama cum a trecut timpul. Ghețarul Falkniss își înălța culmile către soare și cerul senin, pe pajiște încă mai erau floricele albastre și trandafirii, iar Heidi și doctorul priveau totul cu nesaț.
Din vorbă în vorbă, ajunseră la ideea că oamenii se simt bine numai între ai lor. Heidi îi spuse și doctorului povestea cu fiul plecat de acasă, din cartea dăruită de bunica de la Frankfurt. Bătrânul fu încântat de felul în care povestise fetița și o lăudă, spre marea fericire a acesteia.
Supărat că pe el nu-l ia în seamă nimeni, Peter începu să strige că e timpul să mănânce. Doctorul și Heidi nu doriră decât câte o cană cu lapte și îi lăsară lui Peter mâncarea - brânza, pâinea și carnea. Porniră la plimbare și nici nu se îndepărtară bine, că Peter deschise sacul cu merinde și se ospătă în lege.
Vremea de septembrie fiind foarte frumoasă, doctorul urca în fiecare zi pe munte, însoțit de multe ori de bunicul. Și bunicul avea multe de povestit, fiindcă știa multe despre plantele alpine și folosirea lor în vindecarea bolilor, despre animale și obiceiurile lor.
Într-o dimineață însă, doctorul îi vesti că vizitele lui vor înceta chiar din momentul acela, fiindcă trebuia să se întoarcă la Frankfurt. Își luă cu căldură rămas bun de la bunicul, apoi o pofti pe Heidi să-l conducă la vale o bucată de drum.
Doctorul îi spuse fetiței că s-ar fi bucurat să meargă și ea la Frankfurt. Pe dată Heidi își reaminti de orașul mohorât și de guvernanta nesuferită. Îi spuse doctorului că i-ar plăcea mai mult să se întoarcă el la cabană. Întristat, doctorul porni singur mai departe. După o clipă, Heidi, cuprinsă de milă, fugi după el și îi spuse că ar veni, să meargă să îl anunțe pe bunicul. Bătrânul își dădu seama că s-ar putea ca ea să se îmbolnăvească din nou la Frankfurt. Îi spuse așadar să rămână acolo, în aerul sănătos de munte, că va mai reveni el și nu doar o dată.
Peter porni cu caprele înainte, iar în urma lui, Heidi și doctorul. Fetița povesti tot ce știa despre capre și despre păsări, despre stânci și ghețari, așa că ajunseră la pășune fără să-și dea seama cum a trecut timpul. Ghețarul Falkniss își înălța culmile către soare și cerul senin, pe pajiște încă mai erau floricele albastre și trandafirii, iar Heidi și doctorul priveau totul cu nesaț.
Din vorbă în vorbă, ajunseră la ideea că oamenii se simt bine numai între ai lor. Heidi îi spuse și doctorului povestea cu fiul plecat de acasă, din cartea dăruită de bunica de la Frankfurt. Bătrânul fu încântat de felul în care povestise fetița și o lăudă, spre marea fericire a acesteia.
Supărat că pe el nu-l ia în seamă nimeni, Peter începu să strige că e timpul să mănânce. Doctorul și Heidi nu doriră decât câte o cană cu lapte și îi lăsară lui Peter mâncarea - brânza, pâinea și carnea. Porniră la plimbare și nici nu se îndepărtară bine, că Peter deschise sacul cu merinde și se ospătă în lege.
Vremea de septembrie fiind foarte frumoasă, doctorul urca în fiecare zi pe munte, însoțit de multe ori de bunicul. Și bunicul avea multe de povestit, fiindcă știa multe despre plantele alpine și folosirea lor în vindecarea bolilor, despre animale și obiceiurile lor.
Într-o dimineață însă, doctorul îi vesti că vizitele lui vor înceta chiar din momentul acela, fiindcă trebuia să se întoarcă la Frankfurt. Își luă cu căldură rămas bun de la bunicul, apoi o pofti pe Heidi să-l conducă la vale o bucată de drum.
Doctorul îi spuse fetiței că s-ar fi bucurat să meargă și ea la Frankfurt. Pe dată Heidi își reaminti de orașul mohorât și de guvernanta nesuferită. Îi spuse doctorului că i-ar plăcea mai mult să se întoarcă el la cabană. Întristat, doctorul porni singur mai departe. După o clipă, Heidi, cuprinsă de milă, fugi după el și îi spuse că ar veni, să meargă să îl anunțe pe bunicul. Bătrânul își dădu seama că s-ar putea ca ea să se îmbolnăvească din nou la Frankfurt. Îi spuse așadar să rămână acolo, în aerul sănătos de munte, că va mai reveni el și nu doar o dată.
* * *
Urmează Heidi fetița munților (16)
Citește textul întreg al capitolului XV aici !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Citește textul întreg al capitolului XV aici !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !