FRAM URSUL POLAR (8) Povestire pe scurt

de CEZAR PETRESCU

Capitolul XIV. Nanuc

Sloiul îl duce pe Fram ursul polar pe marea frumoasă, dar sălbatică și rece. Fram stă nepăsător, culcat pe gheața lui, gândind că nu mai are ce aștepta nici de la oameni, care sunt prea departe, nici de la singurătățile de aici.
Ajunge într-un fiord și, de aici, sloiul pătrunde într-un golf. Pe mal, un copil de eschimos, cu o undiță în mână. Când vede ursul uriaș, copilul se înspăimântă. Fram începe să facă tumbe, ca să îl liniștească.
Copilul crede că e un urs fermecat din poveștile eschimoșilor. Îi spune că îl cheamă Nanuc și îi cere să-i transforme arcul și săgețile mici, de jucărie, în unele adevărate. Firește, Fram nu înțelege ce vrea și nici nu ar putea să facă asta. Nanuc bănuiește atunci că nu e un urs fermecat și încearcă să-l vâneze cu arcul și săgețile sale. Încearcă să îl nimerească în ochi, dar Fram prinde săgețile cu laba din zbor. Uimit, copilul rămâne nemișcat, iar Fram îi rupe armele și sare înapoi pe sloi.

Sfârșitul

Sub un perete de gheață, Otto și Egon, cei doi vânători care îl debarcaseră pe Fram și îi lăsaseră de mâncare, sunt pe cale să înghețe. Fuseseră la vânat toată perioada zilei polare, adunaseră multe blănuri și prinseseră și trei pui de urs alb. Mai erau două săptămâni până la sosirea corăbiei care avea să-i ia de aici si să-i ducă în lumea lor, a oamenilor albi. Se duseseră la o ultimă vânătoare. La întoarcere, gheața crăpase sub ei, înghițind câinii, săniile, blănurile, armele și mâncarea.
Cei doi oameni porniseră pe jos către coliba lor, aflată la depărtare de două zile. S-a pornit însă viscolul, care le-a stricat planurile. Acum sunt aproape înghețați, acoperiți cu zăpadă, nu se mai pot mișca, iar Otto a început să aiureze, vorbind despre fetița lui.
Egon crede că a început și el să aiureze când vede un uriaș urs alb că se apropie dansând de el. Îl recunoaște, totuși, pe Fram, după cum și el îi recunoaște pe ei. Egon începe și el să aiureze, apoi tac amândoi, căzuți într-un somn cald.
Egon și Otto se trezesc într-un târziu, bine încălziți. Fram se culcase peste ei și îi scăpase de înghețul aducător de moarte. Cei doi oameni pornesc la drum, însoțiți de Fram. Când ajung la colibă, Fram deschide cușca ursuleților cu laba și îi eliberează. Vânătorii, impresionați de firea lui Fram, se hotărăsc să nu mai pună mâna niciodată pe pușcă, să se lase de vânat.
Când sosește corabia, sunt trimise două bărci să îi aducă pe vânători și lucrurile lor de pe țărm. Fram ursul polar este primul care se urcă în barcă arătând limpede că vrea să se întoarcă la oameni, dincolo de ocean.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului Fram ursul polar

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !