roman de JULES VERNE
Capitolul VIII
Descoperirea faptului că apa zărită de Briant era un lac îi lăsă în continuare nelămuriți pe copii. Tot nu știau dacă sunt pe o insulă sau pe un continent. Doniphan susținuse tot timpul că erau pe un continent, poate America de Sud, poate Australia, iar acum se împăuna cu asta. Briant nu știa ce să creadă. Hotărâră să plece mai departe în explorare, să găsească un adăpost în care să se mute cu toții, înainte de a sosi iarna și a se dezmembra iahtul.
Porniră spre miazăzi și merseră toată ziua. Seara ajunseră la un râu, dar se temură să îl traverseze pe întuneric. Bine au făcut, fiindcă dimineața descoperiră că pe celălalt mal erau numai mlaștini.
Merseră de-a lungul malului drept și, după o vreme, descoperiră rămășițele unei luntri putrezite, apoi Phan îi conduse într-o peșteră. Aici găsiră urmele unui culcuș vechi și destrămat. Ieșiră și, nu departe, găsiră resturile unui schelet.
Porniră spre miazăzi și merseră toată ziua. Seara ajunseră la un râu, dar se temură să îl traverseze pe întuneric. Bine au făcut, fiindcă dimineața descoperiră că pe celălalt mal erau numai mlaștini.
Merseră de-a lungul malului drept și, după o vreme, descoperiră rămășițele unei luntri putrezite, apoi Phan îi conduse într-o peșteră. Aici găsiră urmele unui culcuș vechi și destrămat. Ieșiră și, nu departe, găsiră resturile unui schelet.
Capitolul IX
Băieții rămaseră pe gânduri. Dacă omul acela, care fusese un adult zdravăn, nu reușise să părăsească acele locuri și să ajungă în partea locuită a acestui continent, cum aveau să se descurce ei, niște copii ?
Se întoarseră în peșteră, să o mai cerceteze o dată. Erau acolo un pat, o masă, o laviță, o poliță pe perete, cu niște lumânări rudimentare. Câteva obiecte mai erau acolo, probabil toate salvate cu barca ale cărei rămășițe le găsiseră ei. Naufragiatul își făcuse un bolas și un laso, ca să prindă ceva animale pentru a se hrăni.
La căpătâiul culcușului găsiră un ceas, fabricat în Franța. Găsiră apoi un caiet îngălbenit, cu filele scrise cu creionul. Aproape că nu se mai vedea nimic, dar deslușiră totuși două nume: François Baudoin și Duguai-Trouin, numele francezului naufragiat și numele vasului.
În jurnal găsiră și o hartă amănunțită, desenată de Baudoin. Era limpede că se află pe o insulă în formă de fluture, în mijlocul căreia se afla lacul. Atât, nu era nimic despre locul în care se afla această insulă.
Înmormântară rămășițele naufragiatului și porniră înapoi spre iaht, hotărâți să revină cu toții în peșteră. Ajunseră în apropiere noaptea și, ghidați de rachetele trase de Gordon, îi regăsiră, în sfârșit, pe ceilalți.
Se întoarseră în peșteră, să o mai cerceteze o dată. Erau acolo un pat, o masă, o laviță, o poliță pe perete, cu niște lumânări rudimentare. Câteva obiecte mai erau acolo, probabil toate salvate cu barca ale cărei rămășițe le găsiseră ei. Naufragiatul își făcuse un bolas și un laso, ca să prindă ceva animale pentru a se hrăni.
La căpătâiul culcușului găsiră un ceas, fabricat în Franța. Găsiră apoi un caiet îngălbenit, cu filele scrise cu creionul. Aproape că nu se mai vedea nimic, dar deslușiră totuși două nume: François Baudoin și Duguai-Trouin, numele francezului naufragiat și numele vasului.
În jurnal găsiră și o hartă amănunțită, desenată de Baudoin. Era limpede că se află pe o insulă în formă de fluture, în mijlocul căreia se afla lacul. Atât, nu era nimic despre locul în care se afla această insulă.
Înmormântară rămășițele naufragiatului și porniră înapoi spre iaht, hotărâți să revină cu toții în peșteră. Ajunseră în apropiere noaptea și, ghidați de rachetele trase de Gordon, îi regăsiră, în sfârșit, pe ceilalți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !