roman de JULES VERNE
Capitolul III
Copiii erau elevi ai Institutului Chairman din Auckland, Noua Zeelandă. În acest institut nu învățau copii de maori, băștinași ai Noii Zeelande. Elevii erau numai englezi, francezi, americani, germani, fii de funcționari, proprietari, negustori din colonia de albi. Paisprezece dintre ei urmau să plece în vacanță pe mare, cu iahtul Sloughi. Iahtul aparținea tatălui unuia dintre copii, căpitanul Garnett.
Frații Briant și Jacques erau francezi, fiii unui inginer renumit. Briant era inteligent, curajos și inimos, în timp ce Jacques trecea drept cel mai neastâmpărat copil din școală.
Gordon avea paisprezece ani, era american, orfan, adus în Noua Zeelandă de tutorele său, fost viceconsul. Era serios, cel mai cu judecată și avea un simț practic deosebit. Era însoțit permanent de câinele său, Phann.
Ceilalți băieți erau englezi: Doniphan și Cross, de treisprezece ani, veri, primul inteligent și orgolios, celălalt urmându-l ca o umbră; Baxter, treisprezece ani, harnic, ingenios, îndemânatic; Webb și Wilcox, doisprezece ani și jumătate, încăpățânați, arțăgoși, pretențioși, deși nu foarte deștepți; Garnett și Service, prieteni, doisprezece ani, buni, dar fără tragere de inimă la lucru, abia așteaptă s-o ia razna; Jenkins și Iverson, de nouă ani, copii buni; Dole și Costar, opt ani, primul foarte îndărătnic, al doilea foarte mâncăcios.
În seara dinaintea plecării, echipajul plecase pe țărm pentru un păhărel de whisky. La bord era numai Moko, musul, un copil negru de doisprezece ani. Copiii adormiseră, adormi și musul, care sări ca ars când simți că vasul se mișcă neobișnuit de tare. Când se uită, odgonul care legase iahtul de țărm se desfăcuse, iar iahtul gonea fără cârmă în largul golfului.
La țipetele lui Moko săriră Gordon, Brian, Doniphan și alți câțiva. Încercară să întoarcă iahtul spre țărm, dar el ieși în larg, dus de furtună. Fu izbit în spate de un vapor, care desprinse placa pe care era scris numele iahtului, dar nu făcu alte stricăciuni. Furtuna și curenții purtară timp de două săptămâni iahtul pe mare, până îl aruncară pe țărmul necunoscut. La Auckland, apele aduseseră plăcuța cu numele iahtului, iar oamenii crezură că s-a scufundat cu toți cei care se aflau pe el.
Frații Briant și Jacques erau francezi, fiii unui inginer renumit. Briant era inteligent, curajos și inimos, în timp ce Jacques trecea drept cel mai neastâmpărat copil din școală.
Gordon avea paisprezece ani, era american, orfan, adus în Noua Zeelandă de tutorele său, fost viceconsul. Era serios, cel mai cu judecată și avea un simț practic deosebit. Era însoțit permanent de câinele său, Phann.
Ceilalți băieți erau englezi: Doniphan și Cross, de treisprezece ani, veri, primul inteligent și orgolios, celălalt urmându-l ca o umbră; Baxter, treisprezece ani, harnic, ingenios, îndemânatic; Webb și Wilcox, doisprezece ani și jumătate, încăpățânați, arțăgoși, pretențioși, deși nu foarte deștepți; Garnett și Service, prieteni, doisprezece ani, buni, dar fără tragere de inimă la lucru, abia așteaptă s-o ia razna; Jenkins și Iverson, de nouă ani, copii buni; Dole și Costar, opt ani, primul foarte îndărătnic, al doilea foarte mâncăcios.
În seara dinaintea plecării, echipajul plecase pe țărm pentru un păhărel de whisky. La bord era numai Moko, musul, un copil negru de doisprezece ani. Copiii adormiseră, adormi și musul, care sări ca ars când simți că vasul se mișcă neobișnuit de tare. Când se uită, odgonul care legase iahtul de țărm se desfăcuse, iar iahtul gonea fără cârmă în largul golfului.
La țipetele lui Moko săriră Gordon, Brian, Doniphan și alți câțiva. Încercară să întoarcă iahtul spre țărm, dar el ieși în larg, dus de furtună. Fu izbit în spate de un vapor, care desprinse placa pe care era scris numele iahtului, dar nu făcu alte stricăciuni. Furtuna și curenții purtară timp de două săptămâni iahtul pe mare, până îl aruncară pe țărmul necunoscut. La Auckland, apele aduseseră plăcuța cu numele iahtului, iar oamenii crezură că s-a scufundat cu toți cei care se aflau pe el.
multumesc pt. povestirea pe scurt!
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
ȘtergereMulțumesc mult! Chiar aveam nevoie de asta:)
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-am fost de folos!
Ștergere