CORBUL ȘI VULPEA

fabula de JEAN DE LA FONTAINE

Corbul, pasăre neagră cu glas țipător, stătea într-un copac, ținând o bucată de cașcaval în plisc. O vulpe simți mirosul cașcavalului și veni sub copac.  

Vulpea începu să-l laude pe corb pentru frumusețea lui. Îi spuse că, dacă ar avea și glasul la fel de frumos, ar fi minunea pădurii.

Păcălit și încântat de laudele vulpii, corbul voi să îi arate ce glas frumos are. Deschise pliscul, cu gând să cânte, și cașcavalul căzu.

Vulpea luă repede cașcavalul și îi spuse corbului ceva să îi fie învățare de minte. Anume că lingușitorii se hrănesc de pe urma celor care cască gura la ei, ascultându-le laudele. 

Vicleana încheie spunându-i corbului că plătise destul de ieftin această învățătură, doar o bucată de cașcaval.

”Cumătrul corb ţinea-n plisc o bucată

De caşcaval, furată.
Cumătra vulpe, trasă de miros,
Vorbi cu el de sub copac, de jos:
- Măria ta, îi zise, să trăieşti !
Că tare mândru şi frumos mai eşti.
De-ai fi la ghiers cum te arăţi la pene,
E lămurit, cu ochi şi cu sprâncene,
Nu vreau să mint, dar nici nu vreau să neg,
Că eşti minunea codrului întreg.

El, măgulit de-această cuvântare,
Voi să dovedească ce-i în stare:
Deschide pliscul, caşcavalul cade.
Vulpea i-l ia şi-i ţine, cum se cade,
O altă cuvântare: - Domnul meu
O să te-nvăţ acum ceva şi eu.
Linguşitorii se înfruptă de la cei
Ce cască gura ascultând la ei.

Lecţia mea, văzuşi, nu te-a costat
Decât un colcovan de caş furat.”

Urmează Vulpea și strugurii

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!