CĂLĂTORIILE LUI GULLIVER. Povestire pe scurt (3)

roman de JONATHAN SWIFT

Călătoria în Brobdingnag (Partea întâi)

I

În noua călătorie, o furtună împinse corabia spre ţărmuri necunoscute de oameni, în ţara Brobdingnag. Gulliver coborî pe ţărm cu mai mulţi marinari, în căutare de apă. Aceştia, văzând nişte uriaşi, fugiră cu barca la corabie şi îl lăsară singur acolo.


Gulliver fu prins de nişte uriaşi agricultori pe câmp şi dus în casa stăpânului lor, un fermier ce avea o soţie şi o fată de nouă ani. După ce se mai linişti, Gulliver putu să aprecieze mărimea acestor uriaşi. Bărbaţii erau înalţi cât turla unei clopotniţe, pisica era cât trei boi, iar o ceşcuţă cât o găleată mare. Omuleţul fu dat în grija permanentă a fetiţei fermierului.

II

Fetiţa a fost numită de Gulliver Glumdalclitch, mica dădacă, iar ea îi spunea Grilldrig, omuleţ. Fata îi făcu un culcuş moale şi îi cusu haine pe măsura lui.  Tatăl ei începu să-l ducă la târg pe Gulliver, să-l arate oamenilor cât de mic era, cum vorbea, cum se mişca. Făcu bani buni de pe urma lui, aşa că hotărî să plece prin toate oraşele ţării Brobdingnag să îl arate.
Trecură prin 18 oraşe şi Gulliver era istovit când ajunseră în capitala ţării. În tot timpul acesta Glumdalclitch avusese grijă de el, îl învăţase câteva cuvinte din limba lor, ba chiar şi alfabetul lor, aşa că putea descifra unele cuvinte scrise şi putea vorbi câte ceva.

III

Stătură câteva săptămâni în casa închiriată, unde Gulliver era expus de dimineaţă până seara la privirile spectatorilor uriaşi. Omuleţul slăbise îngrozitor, aşa că atunci când fermierului i se ceru să îl vândă reginei, acesta îl vându bucuros. Credea că nu mai are mult de trăit.
Gulliver se bucură mult şi ceru să rămână şi fetiţa la curte, ca îngrijitoare a lui. Regina fu de acord, iar fermierul plecă lăsându-i acolo pe amândoi. Omuleţul îi povesti prin câte trecuse. Impresionată, ea îl luă în palmă şi îl duse regelui să îl vadă şi el. Îi povesti şi lui despre ţara de unde venea, iar regele porunci să fie bine tratat, el şi îngrijitoarea lui.
Un tâmplar îi construi din lemn o cameră de dormit, o cutie cu capac, cu uşă şi ferestre. Un alt meşter migăli mobilierul potrivit, iar Glumdalclitch îi cusu haine din mătasea cea mai subţire, cum se purtau la curte. Lui i se păreau puţin mai groase chiar decât păturile englezeşti.
Gulliver  mânca la masa reginei, aşezat pe masă, lângă cotul ei stâng. Avea o măsuţă şi un scăunel şi vase din argint, cam aşa cum sunt acelea pentru păpuşi. Miercurea, ziua lor liberă, regina mânca cu regele, în apartamentele acestuia. Gulliver participa şi el, ca favorit al majestăţilor lor, spre ciuda piticului reginei, care pierduse favorurile acesteia. Era mereu prezentă şi Glumdalclitch.
Piticul, ca să se răzbune, îl vârî odată pe omuleţ în osul din care regina scosese măduva spre a o mânca. Fu pedepsit cu bătaia, dar altădată îl aruncă în castronul cu smântână, de era cât pe aci să se înece. După această ispravă, piticul fu îndepărtat  de la curte.

IV

Omuleţul era luat zilnic la plimbare, într-o cutie ceva mai mică decât cea în care dormea, cu ferestre pe trei părţi, aşa că vedea foarte bine totul. Palatul regal era o clădire nu prea armonioasă, în schimb bucătăria era impunătoare,înaltă şi boltită. Cuptorul cel mare era cam cât catedrala Sfântul Paul din Londra.
Gulliver vizită şi un templu, cu ziduri solide, cioplite din piatră, cu multe statui de marmură, ale unor zei şi împăraţi. Din călătoriile cu fermierul  îşi dădu seama că ţara aceea, regatul Brobdingnag,  nu avea porturi la mare, fiindcă ţărmurile erau presărate cu stânci ascuţite. De aceea băştinaşii nu aveau nici o legătură cu restul lumii şi nimeni nu ştiuse de existenţa lor.

* * *

Urmează Călătoriile lui Gulliver (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !