epopee de HOMER
Paris plecă spre Sparta, după sfatul Afroditei, cu o corabie poleită cu aur. Acolo, la curtea regelui Menelaos, fu întâmpinat ca un frate, căci regele era prieten cu tatăl său. Regele trebui să plece cu treburi. În lipsa lui, zeul Cupidon îi ținti cu săgeata dragostei pe Paris şi pe Elena, soţia regelui Menelaos.
Cei doi se îndrăgostiră și hotărâră să fugă împreună.
Paris o duse la Troia cu corabia pe Elena. Hera deja îşi făcuse planul de răzbunare. Înainte de a-l alege pe Menelaos drept soţ, Elena fusese iubită de mulţi eroi slăviţi ai vremii. O doriseră de soţie chiar Agamemnon, fratele lui Menelaos, apoi viteazul Ahile, înţeleptul Ulise şi alţii. Ei juraseră ca, dacă o va răpi cineva pe Elena de la casa soţului ei, să se ducă cu oştile lor să-l pedepsească pe făptaş şi să o aducă înapoi pe Elena. Hera le trimise acum de veste tuturor că a sosit momentul să îşi respecte cuvântul.
Numai pe Ahile nu îl găsiră nicăieri crainicii zeieşti. Mama lui, zeiţa Tetis, aflase că era sortit să moară de tânăr dacă va cunoaşte gloria în luptă. Îl ascunsese, în haine femeieşti, printre fiicele unui rege. Isteţul Ulise, însă, se îmbrăcă in haine de neguţător şi se duse la palatul acelui rege. Printre giuvaieruri şi pânzeturi fine, el strecură şi o sabie. Ahile o apucă deîndată ce o văzu. Ulise îl strigă pe nume şi, în scurtă vreme Ahile porni în fruntea mirmidonilor săi către Troia, în multe şi mândre corăbii.
Spre Troia se îndreptară şi Aiax, uriaşul, Idomeneu, din Creta, Diomede cel neînfricat, bătrânul Nestor cel neîntrecut în sfaturi, fireşte Ulise şi Menelaos. În fruntea lor hotărâră să fie Agamemnon, fiind el cel mai curajos şi cel mai cumpătat în acelaşi timp şi cu sufletul neînfrânt.
Iliada povestește, de fapt, întâmplările petrecute din momentul în care trecuseră nouă ani de când aheii porniseră războiul troian, pe ţărmurile cetăţii Troia. Nici ei nu au cucerit cetatea cea bogată, nici troienii nu au izbutit să îi alunge de acolo.
Ca să-şi facă rost de sclavi şi de merinde, grecii-ahei atacau adesea vecinii Troiei. Aşa căzu în mâinile lui Agamemnon frumoasa Hriseis, fiica lui Hriseu, preot al zeului Apollo. Bătrânul preot sosi la cortul lui Agamemnon cu daruri bogate, ca să îşi răscumpere fiica. Agamemnon nici nu voi să audă şi atunci preotul îi ceru zeului său să îl răzbune. Apolo începu să arunce în ahei cu săgeţi purtătoare de ciumă care îi îmbolnăviră.
Cei doi se îndrăgostiră și hotărâră să fugă împreună.
Paris o duse la Troia cu corabia pe Elena. Hera deja îşi făcuse planul de răzbunare. Înainte de a-l alege pe Menelaos drept soţ, Elena fusese iubită de mulţi eroi slăviţi ai vremii. O doriseră de soţie chiar Agamemnon, fratele lui Menelaos, apoi viteazul Ahile, înţeleptul Ulise şi alţii. Ei juraseră ca, dacă o va răpi cineva pe Elena de la casa soţului ei, să se ducă cu oştile lor să-l pedepsească pe făptaş şi să o aducă înapoi pe Elena. Hera le trimise acum de veste tuturor că a sosit momentul să îşi respecte cuvântul.
Numai pe Ahile nu îl găsiră nicăieri crainicii zeieşti. Mama lui, zeiţa Tetis, aflase că era sortit să moară de tânăr dacă va cunoaşte gloria în luptă. Îl ascunsese, în haine femeieşti, printre fiicele unui rege. Isteţul Ulise, însă, se îmbrăcă in haine de neguţător şi se duse la palatul acelui rege. Printre giuvaieruri şi pânzeturi fine, el strecură şi o sabie. Ahile o apucă deîndată ce o văzu. Ulise îl strigă pe nume şi, în scurtă vreme Ahile porni în fruntea mirmidonilor săi către Troia, în multe şi mândre corăbii.
Spre Troia se îndreptară şi Aiax, uriaşul, Idomeneu, din Creta, Diomede cel neînfricat, bătrânul Nestor cel neîntrecut în sfaturi, fireşte Ulise şi Menelaos. În fruntea lor hotărâră să fie Agamemnon, fiind el cel mai curajos şi cel mai cumpătat în acelaşi timp şi cu sufletul neînfrânt.
Iliada povestește, de fapt, întâmplările petrecute din momentul în care trecuseră nouă ani de când aheii porniseră războiul troian, pe ţărmurile cetăţii Troia. Nici ei nu au cucerit cetatea cea bogată, nici troienii nu au izbutit să îi alunge de acolo.
Ca să-şi facă rost de sclavi şi de merinde, grecii-ahei atacau adesea vecinii Troiei. Aşa căzu în mâinile lui Agamemnon frumoasa Hriseis, fiica lui Hriseu, preot al zeului Apollo. Bătrânul preot sosi la cortul lui Agamemnon cu daruri bogate, ca să îşi răscumpere fiica. Agamemnon nici nu voi să audă şi atunci preotul îi ceru zeului său să îl răzbune. Apolo începu să arunce în ahei cu săgeţi purtătoare de ciumă care îi îmbolnăviră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !