de ION CREANGĂ
Partea a III-a
Satul Humuleşti, deşi mic şi neînsemnat, a primit în trecere domnitori şi mitropoliţi, soboare de feţe bisericeşti şi politiceşti, oştiri străine şi cătane călări. Asta pentru că se afla, cum se află şi astăzi, între drumurile către mânăstirile Secu şi Neamţ, pe de o parte, Agapia şi Văratic, pe de altă parte, dar şi către Târgul Neamţului şi Cetatea Neamţului.
După ce a trecut la şcoala domnească de la Târgu-Neamţ, Nică a lui Ştefan a Petrei a învăţat un timp cu părintele Isaia Duhu. Acesta i-a învăţat pe băieţi ceaslovul şi psaltirea, dar şi puţină aritmetică, gramatică, geografie şi din toate câte ceva.
Când văru-său Ion Mogorogea şi tovarăşii săi, Gâtlan, Trăsnea, Oşlobanu, s-au mutat la scoala de catiheți din Fălticeni, Nică s-a pus pe capul părinţilor, să îl dea şi pe el acolo. A dat tată-său ce-a dat şi l-a dus şi pe el acolo, toamna târziu.
La Fălticeni, Nică s-a aşezat în gazdă la Pavel ciubotarul, unde stăteau şi ceilalţi. Cu ei stătea şi moş Bodrângă, cel care, pentru adăpost şi puţină mâncare , făcea toate treburile în casă. Pe lîngă asta, seara spunea poveşti sau cânta din fluier, fie doine, fie cântece de joc, la care băieţii jucau până îşi rupeau ciubotele, de nu mai prididea Pavel să le repare.
Băieţii cumpărau lemne pe rând. Cărpănosul de Oşlobanu, când i-a venit rândul, a pus prinsoare cu ţăranul care vindea lemne, că poate să ducă în spate toate lemnele din car odată. Ţăranului nu i-a venit să creadă şi i-a spus că, dacă reuşeşte, îi dă lemnele degeaba. Oşlobanu le-a aşezat frumos unul lângă altul, le-a legat cu brâul, le-a luat cu greu în spate şi a pornit către gazdă, lăsând ţăranul cu gura căscată.
Alt tovarăş, Trăsnea, învăţa cu mare greutate, mai ales la gramatică. Într-o zi rece de noiembrie l-a rugat pe Ştefănescu, că aşa i se spunea lui Nică la Fălticeni, să meargă cu el pe câmp, să îl ajute să înveţe la gramatică.
Cartea era scrisă cu o exprimare neclară şi greoaie, Trăsnea era cam înaintat în vârstă şi cam prost, nici profesorul nu se omora să-i înveţe. Trăsnea învăţa repetând bâlbâit şi fără să se gândească nici un pic la ceea ce citea, iar după ce a citit de nenumărate ori, i-a cerut lui Nică să îl asculte.
Fireşte că nu a ştiut nimic şi atunci Nică l-a lăsat pe câmp să înveţe şi el a plecat la fata popii din Fălticenii Vechi, că nu-i erau părinţii acasă. Seara, când s-a întors la Trăsnea pe câmp, acesta dormea cu gramatica sub nas, fără să aibă habar de frig. L-a ascultat, dar el nu ştia nimic. Au hotărât să plece acasă, mai ales că Trăsnea spunea că nu îi e bine. Nică a descoperit ce boală are, fiorile gramaticii, aşa că au lăsat baltă gramatica, plecând la gazdă.
După ce a trecut la şcoala domnească de la Târgu-Neamţ, Nică a lui Ştefan a Petrei a învăţat un timp cu părintele Isaia Duhu. Acesta i-a învăţat pe băieţi ceaslovul şi psaltirea, dar şi puţină aritmetică, gramatică, geografie şi din toate câte ceva.
Când văru-său Ion Mogorogea şi tovarăşii săi, Gâtlan, Trăsnea, Oşlobanu, s-au mutat la scoala de catiheți din Fălticeni, Nică s-a pus pe capul părinţilor, să îl dea şi pe el acolo. A dat tată-său ce-a dat şi l-a dus şi pe el acolo, toamna târziu.
La Fălticeni, Nică s-a aşezat în gazdă la Pavel ciubotarul, unde stăteau şi ceilalţi. Cu ei stătea şi moş Bodrângă, cel care, pentru adăpost şi puţină mâncare , făcea toate treburile în casă. Pe lîngă asta, seara spunea poveşti sau cânta din fluier, fie doine, fie cântece de joc, la care băieţii jucau până îşi rupeau ciubotele, de nu mai prididea Pavel să le repare.
Băieţii cumpărau lemne pe rând. Cărpănosul de Oşlobanu, când i-a venit rândul, a pus prinsoare cu ţăranul care vindea lemne, că poate să ducă în spate toate lemnele din car odată. Ţăranului nu i-a venit să creadă şi i-a spus că, dacă reuşeşte, îi dă lemnele degeaba. Oşlobanu le-a aşezat frumos unul lângă altul, le-a legat cu brâul, le-a luat cu greu în spate şi a pornit către gazdă, lăsând ţăranul cu gura căscată.
Alt tovarăş, Trăsnea, învăţa cu mare greutate, mai ales la gramatică. Într-o zi rece de noiembrie l-a rugat pe Ştefănescu, că aşa i se spunea lui Nică la Fălticeni, să meargă cu el pe câmp, să îl ajute să înveţe la gramatică.
Cartea era scrisă cu o exprimare neclară şi greoaie, Trăsnea era cam înaintat în vârstă şi cam prost, nici profesorul nu se omora să-i înveţe. Trăsnea învăţa repetând bâlbâit şi fără să se gândească nici un pic la ceea ce citea, iar după ce a citit de nenumărate ori, i-a cerut lui Nică să îl asculte.
Fireşte că nu a ştiut nimic şi atunci Nică l-a lăsat pe câmp să înveţe şi el a plecat la fata popii din Fălticenii Vechi, că nu-i erau părinţii acasă. Seara, când s-a întors la Trăsnea pe câmp, acesta dormea cu gramatica sub nas, fără să aibă habar de frig. L-a ascultat, dar el nu ştia nimic. Au hotărât să plece acasă, mai ales că Trăsnea spunea că nu îi e bine. Nică a descoperit ce boală are, fiorile gramaticii, aşa că au lăsat baltă gramatica, plecând la gazdă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !