PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (12)

roman de LIVIU REBREANU

IV.5

În temnița lui Apostol Bologa sosește căpitanul Klapka. Acesta îi spune că soția primarului îi căzuse la picioare generalului și obținuse ca acesta să nu se amestece în judecata de la Curtea Marțială. Asta pentru că nevasta primarului îi gătea generalului niște bucate împărătești...

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (11)

roman de LIVIU REBREANU

Cartea a IV-a

IV.1

În timp ce merge între soldați, Apostol Bologa simte o ușurare ciudată. Își dă seama apoi că fusese prins pe când voia să treacă frontul și își reproșează că nu se pregătise mai bine.

La postul de comandă al regimentului, Apostol e dus într-un adăpost și aghiotantul ordonă telefonistului să-i facă legătura cu ofițerul de serviciu al cartierului. La telefon, i se cere aghiotantului ca prizonierul să fie interogat și să i se facă percheziție.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (10)

roman de LIVIU REBREANU

III.7

Groparul Vidor aduce vestea că deja cei trei arestați fuseseră spânzurați, în pădure, de crăcile copacilor, chiar în a doua zi de Paște. Generalul ordonase să rămână acolo trei zile și trei nopți, ca să-i vadă oamenii și să le fie o lecție. Nu numai atât, dar fuseseră arestați și alți patru oameni, din același sat și urma să fie judecați și ei.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (9)

roman de LIVIU REBREANU

Cartea a III-a

III.1

Ajuns în gară la Lunca, Apostol Bologa o zărește pe Ilona, care îl aștepta, și vede și flacăra care se aprinsese în ochii fetei când îl văzuse. Acasă, Apostol îl dă repede afară pe Petre, dornic să rămână singur cu fata.

Cei doi stau puțin de vorbă, iar fata încearcă să afle dacă acasă are o iubită. Apostol îi răspunde deschis că de ea îi fusese lui dor. Din cuvintele Ilonei reiese că și ei îi fusese dor de el. Cei doi se sărută, apoi fata fuge afară din odaie.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (8)

roman de LIVIU REBREANU

II.7

Apostol ajunge la Parva pe timp de noapte. Trece pe lângă casa Martei și simte un sentiment de vinovăție care îl face să aștepte cu nerăbdare ziua următoare. Vrea să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare.

Acasă, mama lui Apostol nu-și găsește cuvintele, de bucuria revederii. Petre pleacă și el spre casa lui, peste Someș. Doamna Bologa povestește ce s-a mai întâmplat prin târg. Când Apostol o întreabă despre Marta, mama răspunde în fugă, apoi schimbă repede vorba.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (7)

roman de LIVIU REBREANU

II.4

Bologa ajunge în satul Lunca. Aici se afla biroul coloanei de muniții, în casa groparului Paul Vidor. Proprietarul se retrăsese într-o singură odăiță, biroul era într-o odaie mai mare, iar în a treia urma să locuiască chiar el, în calitate de comandant al coloanei.

Cei doi gradați din birou rămân uimiți când îl aud pe noul lor comandant vorbind românește cu ordonanța lui.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (6)

roman de LIVIU REBREANU

Cartea a II-a

II.1

Locotenentul Apostol Bologa, rănit grav la plămânul drept, dar și la coapsa stângă și la piciorul stâng, zace pe paturile spitalelor de patru luni. E trimis din ce în ce mai aproape de frontul românesc, spre zona în care se afla unitatea lui. În timpul acesta, vegheat în tăcere de Petre, și-a limpezit gândurile și a ajuns la concluzia că soarta a acționat bine pentru el.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (5)

roman de LIVIU REBREANU

I.9

Apostol Bologa, în urma doborârii reflectorului inamic, este chemat urgent la colonel, apoi la general. Toți camarazii întâlniți îl felicită, crezând că urmează să fie răsplătit cu o a patra medalie. Numai locotenentul Gross îl ironizează că pentru o tinichea a mai omorât câțiva oameni.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (4)

roman de LIVIU REBREANU

I.6

Cu inima clocotind, Apostol Bologa se gândește cu mare nemulțumire la viața lui de până atunci și la așa-zisa lui concepție de viață. Pe când își pune întrebarea ce caută el aici, Petre îl anunță că a adus mâncarea.

Vorba românească a soldatului și întrebarea pusă de acesta, dacă are vești de acasă, îl înfurie subit pe Bologa, care răcnește la ordonanță. Imediat, însă, i se face rușine și dă vina pe război pentru ieșirea lui. I se plânge lui Petre că războiul l-a schimbat, iar omul îi răspunde ca un adevărat credincios ce era.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (3)

roman de LIVIU REBREANU

I.3

Petre îl trezește pe locotenentul Apostol Bologa și îi dă o scrisoare de la mama lui. Aceasta îi scria că îl așteaptă acasă măcar într-o permisie de câteva zile. Protopopul Groza fusese arestat și întemnițat în Ungaria, în urma reclamației lui Pălăgieșu că îndemnase oamenii să păstreze limba și credința strămoșească. Viața devenise și mai grea de când România intrase în război.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (2)

roman de LIVIU REBREANU

I.2.

Ajuns la căsuța de nuiele în care își avea locuința, Apostol Bologa ascultă cântecul ordonanței Petre, un cântec de la ei de acasă. Înainte de a adormi, îl frământă mustrările de conștiință pentru execuția din ziua aceea. După ce adoarme, îl năpădesc în vis amintirile răscolite de cântecul lui Petre.

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (1)

roman de LIVIU REBREANU

NOTĂ  Pentru a înţelege evenimentele și personajele descrise în romanul Pădurea spânzuraților trebuie să fie cunoscute: situaţia Transilvaniei înainte de primul război mondial, situaţia românilor din Transilvania în timpul războiului şi cum s-a terminat războiul  pentru România, culminând cu 1 Decembrie 1918. Consultaţi manualul de Istoria României, profesorul de istorie, Wikipedia sau alte surse.

Cartea I

I.1.

În timpul primului război mondial, în satul rusesc Zirin se află cartierul unei divizii de infanterie a armatei austro-ungare, în care luptă și ostași și ofițeri români din Transilvania (care aparținea în acea vreme Imperiului Austro-Ungar).

Doi soldați români, ajutați de un țăran rus și supravegheați de un caporal, sapă o groapă nu departe de o spânzurătoare, aflată între cimitirul militar și cimitirul satului. Caporalul este mulțumit de întârzierea convoiului ce trebuia să aducă condamnatul, căci groapa nu este săpată nici la o oră după ce trecuse ora programată.