Citate favorite (198) ”Binecuvântați animalele și copiii” de Glendon Swarthout

 

Romanul ”Binecuvântați animalele și copiii” de Glendon Swarthout a fost socotit de critici un răspuns american la ”Împăratul muștelor” de englezul William Golding.

Un mare grup de copii de 14-15 ani este trimis de părinți într-o tabără de vară din Arizona ce va dura opt săptămâni. Reclama spune că vor deveni adevărați bărbați, puternici și curajoși. Sunt împărțiți în grupe numite triburi, cu excepția ultimeia, care cuprinde șase copii considerați inadaptabili. Aruncați în tabără de părinți prea ocupați să câștige bani, să divorțeze și să se re-re-...-căsătorească, ori să se certe și să se împace plecând numai ei în destinații exotice, copiii din acest grup cu nume rușinos, au un parcurs opus celor din ”Împăratul muștelor”.

Vizita într-un fel de rezervație din Marele Canion, în care erau înghesuiți în țarcuri bizoni pentru a fi împușcați de către oricine plătea o taxă pentru asta, îi determină să-și stabilească un scop nobil, salvarea animalelor. Se unesc pentru a-l atinge, fac un plan de acțiune, își descoperă calități pe care nu și le știau, se maturizează. În timp ce băieții din triburi se formează în spiritul violenței, cei șase învață să supraviețuiască folosindu-și mintea. Din nefericire, și aici moare cel mai bun dintre ei, dar nu ucis de alții, ca în romanul englezesc, ci se jertfește el însuși pentru reușita finală.

”Știm că nici o specie nu a fost creată ca să extermine altă specie, iar priveliștea rămășițelor acesteia stârnește în noi cele mai profunde pofte, ura cea mai persistentă,  vinovăția cea mai de neiertat. Cât trăiește, bizonul își bate joc de noi. ... Este un monstru cu care nu putem trăi împreună și fără de care nu putem trăi. De aceea ucidem și iar ucidem,  căci atâta timp cât mai rămâne un singur bizon, păcatul părinților noștri, deci și al nostru, nu este pe deplin făptuit. Și nici până când nu comitem toate actele de violență, până nu prădăm, nu ucidem și nu mânjim totul cu sânge.”

”Pe vremuri, una dintre  priveliștile cele mai grozave ale preriei era, în fiecare primăvară, întinderea miilor de cercuri în care iarba fusese zdrobită sub copite. ... Erau făcute de taurii care mergeau în cerc de jur împrejurul vacilor și vițeilor ca să-i apere de haitele de lupi. Acum, deoarece animalele adulmecaseră în preajmă mirosul omului, al omului devenit deodată dușmanul lor de moarte, căci trăgeau prin nările dilatate mirosul care pentru prima dată însemna moarte, taurii ieșiseră în față și stăteau de strajă în fața vacilor, fornăind și bătând din copite, cu capetele aplecate, ca să prindă în coarne orice atacator.”                             

Citatele au fost preluate din volumul ”Binecuvântați animalele și copiii” de Glendon Swarthout, de la editura Humanitas, 2025.

Ambele romane au fost ecranizate, ”Împăratul muștelor” (1990) în regia lui Harry Hook, iar  ”Binecuvântați animalele și copiii” (1971) în regia lui Stanley Kramer.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.