PICĂTURA DE FRUMOS (92) Leonardo da Vinci, geniu universal

 

Leonardo da Vinci. Portret de Francesco Melzi, ucenicul cel mai apropiat al lui Leonardo

Leonardo da Vinci (1452-1519) a fost modelul idealului renascentist al lui ”uomo universale”.

Artistul a fost fiul nelegitim al lui Ser Piero di Antonio, un notar, și al Catarinei, o țărancă, din micul orășel Vinci, de lângă Empoli. Ser Piero a recunoscut talentul remarcabil al fiului său și a realizat că trebuie să devină artist, în pofida faptului că, la acea vreme, a fi artist nu se considera o profesie.

În anul 1469, Leonardo a devenit ucenic în atelierul lui Andrea del Verocchio, important pictor florentin. A trăit și a lucrat în casa lui Verocchio alături de Botticelli, Perugino, Lorenzo di Credi și alții.

Contactul cu Leonardo a avut un efect puternic asupra lui Verocchio. Giorgio Vasari, celebrul istoric de artă din secolul XVI, povestește că Leonardo a primit drept sarcină să picteze unul dintre îngerii din tabloul maestrului său, Botezul lui Cristos. Îngerul a ieșit mult mai frumos decât figurile pictate de maestru. Verocchio s-a supărat atât de tare că un ucenic a reușit să-i depășească măiestria, încât n-a mai vrut să pună mâna niciodată pe pensulă. Într-adevăr, deși există câteva picturi ulterioare, după 1472 Verocchio a realizat mai mult bronzuri sau sculpturi.

În timp ce se afla încă în atelierul din Florența, faimos loc de întâlnire pentru intelectuali și oameni de știință, Leonardo a intrat în contact cu multe domenii ale cunoașterii, devenind artist, inventator și cercetător. În acest sens, este impresionantă scrisoarea trimisă de artist ducelui Ludovico Sforza, document ce face parte din Codex Atlanticus, aflat la Biblioteca Ambrosiana din Milano.

În scrisoare, Leonardo încearcă să atragă atenția asupra sa, mai ales în ceea ce privește cunoștințele militare, invențiile și planurile. El descrie în detaliu tipuri diferite de echipament militar, cum ar fi poduri de transport, berbeci, scări de asalt, mine, explozivi, tunuri și puști, arme navale, tuneluri de atac, vehicule armate de atac, catapulte și multe altele.

Schița arbaletei uriașe, cu deschiderea arcului de 24 metri. Afetul ei era sprijinit pe trei perechi de roți înclinate. Ar fi putut să arunce pietre cu greutatea de 50 de kilograme. Nu a fost realizată niciodată. Schița face și ea parte din Codex Atlanticus.

La sfârșitul scrisorii, Leonardo menționează că este și arhitect, pictor și sculptor. ”Pe timp de pace mă pot confrunta cu orice tip de arhitectură... În plus, la lucrul cu marmura, metalul sau lutul, ca și în pictură pot de asemenea oferi ceva ce se poate compara cu opera altui artist, oricare ar fi acesta.”

În 1482, Leonardo intra în serviciul lui Ludovico Sforza și rămânea la curtea acestuia de la Milano timp de 17 ani, până în anul 1499. Aici, Leonardo și-a aprofundat cunoștințele prin intermediul studiului tratatelor clasice, dar și a observării naturii și a anatomiei umane. El a devenit un savant multilateral, iar această cunoaștere totală a pătruns și în picturile sale.

Leonardo da Vinci. Fecioara între stânci. Muzeul Luvru. Piesă de altar pentru capela Immaculatei de la Biserica Sfântul Francisc cel Mare din Milano.

Sursa foto