CITATE FAVORITE (161) Irving Stone ”Comoara grecilor”

Celebru pentru biografiile istorice scrise, Irving Stone a dedicat romanul ”Comoara grecilor” lui Heinrich Schliemann. Născut în Germania, într-o familie numeroasă și săracă, Schlieman a dat prima dovadă a tăriei și priceperii sale făcând avere în Rusia, apoi în SUA. Milionarul a primit cetățenie în ambele țări. A fost pasionat de creațiile lui Homer și a crezut în existența Troiei, în pofida specialiștilor care au contestat și existența lui Homer și pe cea a cetății. Autodidact, a învățat mai multe limbi străine și tot ce se putea învăța despre arheologie.

La vârsta de 47 de ani, Schliemann se hotărăște să se însoare. Dar nu cu oricine. Cu o tânără, grecoaică, cultivată, dispusă să îi stea alături în căutarea cetății. Îi este găsită fata, Sofia Engastromenos, și se căsătorește cu ea. Între ei a fost o diferență de 30 de ani și o dragoste adevărată.  Cartea este povestea dragostei lor desfășurată pe fundalul căutarilor arheologice, cu toate suișurile și coborâșurile presupuse de această viață.

Irving Stone alternează cu mare măiestrie descrierea naturii, a siturilor arheologice, cu istorisirea întâmplărilor palpitante pe care le-au trăit cei doi, cu portretele personajelor, dar și cu minunate scene din viața de familie și din viața socială a grecilor. Iată ce scrie autorul despre felul în care văd grecii banalul (pentru noi) act de a mânca. Este vorba despre prima masă la care a fost invitat Schliemann în familia Sofiei, într-o duminică.

”Sofia fusese crescută într-un climat de respect pentru mâncare și pentru ritualul preparării ei. Toți grecii împărtășesc acest sentiment și fetițele erau inițiate în arta culinară încă de la vârsta de trei ani, nu ca într-un joc, ci ca într-un adevărat ritual religios, deoarece în Grecia, țară muntoasă, cu excepția roadelor bogate ale mării, hrana era greu de procurat. ...

Înaintea celor două mese principale ale zilei, cea de prânz și cea de seară, se rostea rugăciunea.  La vremea sărbătorilor religioase, Georgios Engastromenos făcea semnul crucii deasupra pâinii, căci pâinea era simbolul lui Hristos.

Masa  din sufragerie era locul cel mai binecuvântat într-o familie de greci. Le făcea mare plăcere să înfulece zdravăn sau să guste din toate felurile câte puțin. ...

 Madame Victoria, Sofia, Marigo și fata de la bucătărie, angajată să frece vasele în urma lor, petreceau, toate laolaltă, multe ore la bucătărie, pregătind cratițele cu delicioasele mâncăruri aromate, pe care le duceau apoi la cuptoarele brutăriei comunale.

Aici, toate gospodăriile care nu aveau sobe potrivite sau care nu voiau să sporească în casă zăpușeala de pe timpul verii, plăteau o taxă pentru fiecare cratiță pusă la foc; asta numai după ce brutarul elibera cuptorul, scoțând cu o lopată lungă porția zilnică de pâine și prăjituri. El știa cu precizie câte minute trebuie să stea mâncarurile în cuptor.

În această dimineață, madame Victoria spuse: 

- Bucură-te, Sofia, de plăcerea de a găti, fiindcă nu vei mai avea parte de ea. 

- De ce? 

- Pentru că bărbații cu stare nu le îngăduie soțiilor să stea în bucătărie. Ei angajează bucătari. 

- Grecoicele bogate gătesc, așa că voi găti și eu. Bărbații greci sunt mândri de felul în care gătesc soțiile lor. 

- Așa e! Pentru ei mâncarea este un element esențial al existenței. Numai că viitorul tău bărbat nu este grec, oricât de mult ar dori el să fie.

De mai bine de un ceas, familia ședea afară, în grădină, împreună cu oaspetele, la umbra viței-de-vie. Bărbații beau ouzo – băutură făcută din zeamă distilată de struguri, aromată cu anason, în care turnau puțină apă rece, pentru a-i da o culoare alburie. La ouzo, Sofia și Marigo serviră mezethakia – aperitive: tiropetes – mici triunghiuri fierbinți din foietaj, umplute cu spanac și cu brânză feta; măsline uriașe, negre, marinate; roșii condimentate, umplute cu orez; domadakia – mici găluște din carne învelite în funză de viță; kalamaria – calmar murat; caracatiță prăjită; midii umplute cu orez, stafide, condimente și pătrunjel; taramosalata – un sos făcut din icre roșii cu usturoi; imam baialdi meze – felii subțiri de vinete, călite în ulei de măsline, cu sos de roșii cu ceapă; și loukanika – felii de cârnat picant. ...

Sosise clipa când trebuia să treacă toți în sufragerie, unde era destul de răcoare, datorită obloanelor închise.

Sofia și Marigo o luară înainte pentru a pune farfuriile cu supă de pasăre și cele cu avgolemono – sos de ou cu lămâie. Apoi o farfurie cu barbuni prăjiți – pești mici cu dungi roșii, foarte căutați. Pe urmă Sofia aduse bucăți de pui pane, după aceea o pulpă de miel cu pilaf de orez, fasole verde și roșii în ulei cu lămâie. Salata era din păpădii asezonate cu mărar și oregano, măsline și bucăți de feta – neasemuita brânză albă de capră. Ca desert, serviră nuci muiate în miere de Hymettus caldă, loukoumades – clătite mici umplute cu jeleu din petale de trandafir, portocale, cubulețe de baclava și, în cele din urmă, băură cafea în ceșcuțe minuscule.

Reîntors în grădină, Schliemann își mângâie lanțul de aur atârnat la vestă și spuse: 

- A fost un prânz demn de un rege! Europa n-are habar de cât de bine gătesc grecii.”

Acest (prea?) lung citat a fost preluat din volumul ”Comoara grecilor” de Irving Stone, apărut la editura Polirom în anul 2014.

Sursa foto

Postarea participă la seria ”Citate favorite”, de la Suzana.