CITATE FAVORITE (160 ) ”O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell

 

”O mie nouă sute optzeci și patru” este o distopie scrisă de George Orwell, publicată în anul 1949. Dacă o utopie este imaginea irealizabilă a unei societăți umane ideale, dezăvârșite, atunci distopia este exact opusul ei. Diferența este că lumea imaginară negativă este realizabilă... Au demonstrat-o lumea lui Hitler, lumea lui Stalin și enumerarea poate continua.

După războiul atomic din anii  40, statele lumii s-au regrupat în EurAsia, EstAsia și Oceania. Fosta Anglie face parte acum din Oceania. Acum, în 1984, aici se vorbește neolimba, se practică dublugândirea, iar istoria este permanent modificată, după dorința Partidului. Societatea este împărțită în trei clase: Partidul Interior, avându-l în frunte pe Fratele cel Mare, partid format din cei puțini care dețin puterea și privilegiile; Partidul Exterior – slujbașii care îndeplinesc diferite funcții pentru realizarea politicii dictate de Partidul Interior; prolii (cuvant din neolimbă indicând proletariatul) – marea masă a populației, sărăcimea rămasă fără muncă și trăind de pe o zi pe alta. Sloganele Partidului sunt: ”Războiul este Pace”, ”Libertatea este Sclavie”, ”Ignoranța este Putere”.

În orice loc, în orice ungher cât de mic, fiecare om este supravegheat de Fratele cel Mare. Personificat sub chipul unui bărbat puternic, aflat pe afișe ce împânzesc toate străzile, instituțiile și casele, Fratele cel Mare este reprezentat de un sistem de supraveghere compus din tele-ecrane (televizoare smart ?) ce nu au numai funcția de a emite ci și de a înregistra orice sunet, orice gest, orice schimbare a expresiei feței. Dacă aceastea contravin politicii Partidului, contravenientul este ridicat imediat de Poliția Gândirii și aneantizat.

Într-o astfel de lume trăiește Winston Smith, membru al Partidului Exterior, funcționar ce lucrează ca și mulți alții la ”ajustarea” permanentă a istoriei trecute și recente. Având încă o urmă de conștiență, el încearcă să evadeze din această lume pe calea dragostei, interzisă cu desăvârșire. Urmările sunt uluitoare și îngrozitoare, iar finalul este zdrobitor.

”- Cum își impune un om puterea asupra altuia, Winston?

Winston se gândi.

- Făcându-l să sufere, răspunse el.

- Exact. Făcându-l să sufere. Supunerea nu este suficientă. Dacă nu suferă, cum poți fi sigur că se supune voinței tale și nu propriei voințe? Puterea înseamnă să provoci durere și umilință. Puterea înseamnă să sfâșii mintea umană în bucățele și apoi să le rearanjezi în forme noi după bunul tău plac. Începi acum să înțelegi ce fel de lume creăm? Este exact opusul stupidelor utopii hedoniste pe care și le-au imaginat reformatorii din trecut. O lume a fricii, trădării și chinurilor, o lume în care calci în picioare și ești călcat în picioare, o lume care, pe măsură ce se cizelează, va fi tot mai nemiloasă. În lumea noastră progresul va fi un progres către mai multă durere. Vechile civilizații au pretins că se întemeiază pe iubire sau dreptate. Civilizația noastră se întemeiază pe ură. În lumea noastră nu vor exista alte sentimente în afară de frică, furie, triumf și înjosire de sine. Suntem deja pe cale să distrugem vechile mentalități. Am tăiat legăturile dintre copii și părinți, dintre oameni, dintre soți. Nimeni nu mai îndrăznește să aibă încredere în soție, în copil, într-un prieten. În viitor însă nu vor mai exista soții și nici prieteni. Copiii vor fi luați de la mamele lor încă de la naștere, la fel cum se iau ouăle de la găină. Instinctul sexual va fi eradicat. Procrearea va deveni o formalitate anuală, asemănătoare cu reînnoire cartelei pentru rații. Vom aboli orgasmul. Neurologii noștri se ocupă chiar acum de asta. Nu va mai exista niciun fel de loialitate în afară de loialitatea față de partid. Nu va mai exista nici un fel de iubire in afară de iubirea pentru Fratele cel Mare. Nu va mai exista nici un fel de râs în afară de râsul triumfător în fața unui dușman învins. Nu vor mai exista arte, științe, literatură. Când vom deveni atotputernici, nu vom mai avea nevoie de știință. Nu va mai exista nici o diferență între frumusețe și urâțenie. Nu va mai exista curiozitate și nici bucuria de a trăi. Toate plăcerile vor fi distruse. Întotdeauna însă va exista beția puterii, care va crește întruna. Întotdeauna, în orice moment, va exista fiorul victoriei, senzația pe care o ai când calci în picioare un dușman neajutorat. Dacă vrei o imagine a viitorului, imaginează-ți un bocanc călcând o față de om – pentru totdeauna.”

Am selectat un noian de citate din această carte, dar ar fi fost o postare prea lungă. Am ales citatul în care un exponent al puterii descrie viitorul în fața eroului principal, fiindcă este necesar să meditezi la fiecare afirmație.

Pentru cine dorește să citească toată cartea, se găsește aici, în format pdf. Se poate citi pe loc, nu este nevoie să fie descarcată.

Sursa foto

Postarea participă la seria ”Citate favorite”, de la Suzana.