CITATE FAVORITE (158) ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” de Aleksandr Soljenițîn

 

Aleksandr Soljenițîn publică ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” după opt ani de detenție în gulag și trei ani de domiciliu forțat. Nuvela îi aduce o binemeritată notorietate. Publică apoi în Occident două romane, ”Primul cerc” și ”Pavilionul canceroșilor”. În 1970 este răsplătit cu Premiul Nobel pentru Literatură. Din motivația juriului: ”Pentru forța morală cu care a continuat marea tradiție a literaturii ruse.”

În anul 1973, Aleksandr Soljenițîn publică, tot în Occident, ”Arhipelagul Gulag”, cronică amplă, în trei volume dense, a vieții (și morții) din lagărele din URSS. La începutul anului 1974, scriitorul este arestat și expulzat din țară. Din anul 1975, se stabilește în S.U.A., unde trăiește până în 1990, când revine în țara sa.

Aleksandr Soljenițîn a murit, la vârsta de 90 de ani, în anul 2008, la Moscova.

Ivan Denisovici Șuhov se află în al optulea an dintr-o condamnare de zece ani, primită pentru ”vina” de a fi căzut prizonier la nemți în timpul războiului. Aflăm ce gândește, ce spune și ce face deținutul, alături de tovarășii săi, timp de o zi, din clipa în care se trezește de dimineață, în frigul iernii siberiene, până când se ghemuiește sub pătura subțire și slinoasă, seara, la culcare.

”Șuhov trase afară lingura din pâslar. Ținea mult la lingura asta, străbătuseră împreună tot nordul, cu mâna lui și-a turnat-o în nisip dintr-un cablu de aluminiu.

Își scoase apoi căciula de pe scăfârlia rasă – oricât de frig era, nu-și putea îngădui să mănânce cu căciula pe cap – după care vârî lingura în strachină și amestecă zeama lungă ca să-și dea seama dintr-o ochire ce-a nimerit acolo...

Zi de zi ciorba era aceeași – depindea de leguma cu care era aprovizionat lagărul pentru iarnă. Anul trecut aduseseră la depozitul lagărului doar morcovi în saramură – așa că din septembrie până în iunie au ținut-o doar cu zeamă de morcovi. Iar acum au trecut la varză degerată.”

”Gerul nu slăbise. Pâcla înghețată de afară îl învălui pe Șuhov și-l făcu să tușească. Afară erau minus douăzeci și șapte de grade, în trupul lui treizeci și șapte. Acum – care pe care!”

”Gardienii și-au scos repede mănușile, le-au poruncit deținuților să-și desfacă pufoaicele (în care fiecare și-a pitit căldura din baracă) să-și descheie cămășile, și dă-i și pipăie cu degetele dacă nu cumva au tras pe ei vreo buleandră mai mult față de cele îngăduite. Un deținut are dreptul la două cămăși – una de piele, una deasupra, iar restul - jos! Cine avea pe el ceva în plus, se dezbrăca acolo, în plin ger.

Frigul s-a strecurat pe sub cămașă, pas de-l mai alungă acum. Degeaba s-a înfofolit cu grijă la plecare. Și așa îl durea al naibii spinarea pe Șuhov. S-ar culca într-un pat de spital și-ar zăcea. Nimic altceva nu și-ar dori.”

”- Măi, demult n-am mai avut viscol! spuse oftând letonul Kildigs.

- Da, viscol..., viscol..., mârâi echipa într-un oftat.

Când se abate viscolul pe meleagurile acestea, nu numai că nu-i scot la muncă, dar le e frică să-i lase până și afară din baracă: dacă nu se întinde o funie de la baracă și pân’la sala de mese e riscul să se rătăcească. Dacă pică unul degerat în zăpadă – ducă-se, nicio pagubă. Da’ dacă fuge?

Dacă stai și te gândești bine, de la viscolele astea n-ai niciun folos, de fapt: deținuții stau zăvorâți în baracă; cărbunii nu vin la timp, baraca-i în bătaia vântului; nu se aduce făină în lagăr – n-ai pâine; la bucătărie nu se mai descurcă. Și oricâte zile viscolește – trei sau o săptămână întreagă – toate ți le socotesc zile de odihnă și atâtea duminici după aceea trebuie să muncești.”

Volumul ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” de Aleksandr Soljenițîn, a apărut la editura Humanitas, în anul 2020.

Sursa foto

Postarea participă la seria ”Citate favorite”, de la Suzana.