Charles Le Brun (1619-1690 Paris), fiul unui sculptor, a fost unul dintre cei mai influenți pictori ai vremii sale, reprezentant al academismului și al curentului baroc.
În anul 1632, la 13 ani, a studiat pictura cu Francois Perrier, în anul 1635 a fost elevul pictorului de curte Simon Vouet, iar în 1642-1646 a călătorit prin Italia cu Nicolas Poussin, care l-a influențat puternic în arta sa.
În anul 1648, alături de Philippe de Champaigne și cu protecția cardinalului Mazarin, a întemeiat Academia Regală de Pictură și Sculptură din Paris. În anul 1663, Colbert, intendentul finanțelor, l-a numit directorul acestei instituții care, sub conducerea lui, a devenit principala instituție de artă din Franța. În anul 1664 a primit titlul de ”Prim pictor al regelui”, rege care l-a și numit ”cel mai mare artist al Franței”. În 1667 a devenit și director al atelierului regal de goblenuri și mobilă. Între celebrele sale realizări se numără decorarea castelului Vaux-le-Vicomte, al ministrului de finanțe Nicolas Fouquet, și decorarea castelului Versailles, care a durat 30 de ani. Prin activitățile sale variate, Charles Le Brun a avut o influență decisivă asupra dezvoltării stilului Louis Quatorze.
Le Brun și Mignard, succesorul său la conducerea Academiei, întruchipează clasicismul ”bunului gust” al Regelui-Soare. Acest stil pretinde virtuozitate, ordine și rațiune. ”Omul respectabil” trebuie să-și poată stăpâni pasiunile, stipulează Academia. Ea impune ierarhia genurilor: pictura istorică sau ”genul major” preaslăvește istoria, religia, mitologia și alegoria; îi urmează peisajul și apoi portretul; pe treapta cea mai de jos sunt scena de gen și, ultima, natura moartă. Acest clasicism oficial contribuie la renumele artistic al Franței în Europa, la vremea când se impune barocul.
Pierre Séguier, cancelarul Franței, a fost unul dintre marii patroni, colecționari și savanți ai vremii sale. El a fost primul patron important din tinerețea lui Le Brun și a fost acela care l-a trimis la Roma, ajutându-l să progreseze în arta sa. În acest portret, Le Brun îl înfățișează pe cancelar călare, cu opt paji care îl înconjoară: o prezentare teatrală ale cărei armonie măsurată și interacțiune a posturii sunt un reflex al baletului. Acest portret ecvestru monumental nu este al unui războinic, al unui erou cuceritor, ci al unui măreț om de stat luminat. Scena este, în același timp, un portret oficial, dar și o pictură istorică. Originea picturii rămâne un mister: este posibil să fi fost unul dintre portretele oficiale destinate pereților cancelariei, dar ar fi putut fi în egală măsură o comandă privată - ceea ce ar explica de ce a fost păstrată în familia Séguier în decursul anilor.
Pictura ”Cancelarul Séguier, la intrarea lui Ludovic al XIV-lea în Paris”, ulei pe pânză de 295 x 351 cm, se află la Muzeul Luvru din Paris.
Pictorii de atunci parca ar fi fost fotografi! Atat de exact redau realitatea (si o puteau imbunatati - uneori - din penel). 😊
RăspundețiȘtergereSi pictura si unele nume din text mi-au facut dor sa recitesc "Cei trei muschetari". 😊
Weekend frumos iti doresc, Zina draga! ❤️
Cred că e un moment foarte potrivit pentru recitirea acestui gen de romane. ☺
ȘtergereWeekend frumos și ție, dragă Diana! ♥
Arta! Picătura de frumos iar ne transportă într-o altă lume, ca și cum am fi acolo. Ce plimbare! Mulțumesc mult! O seara buna! 😘❤️
RăspundețiȘtergereCu mare drag, Ina!
ȘtergereWeekend frumos! ♥
Personajele ca personajele, dar calul...Imi dau seama dupa dimensiunile tabloului cum arata! Maiastru pictor, un pic cam sobre culorile, dar cred ca tine de tehnici si scoala!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru noua lectie, draga Zina! Un weekend minunat!
Da, 3 metri pe 3 metri jumate... un perete de cameră de bloc...
ȘtergereMă bucur că apreciezi.
Weekend frumos, dragă Suzana! ♥
Vă mulțumesc pentru această postare. Nu știam nimic nici despre acest artist.
RăspundețiȘtergere