Artemisia Gentileschi (1593 Roma – 1651 Napoli) este una
dintre cele mai cunoscute pictorițe ale vremii sale
A studiat pictura întâi cu tatăl ei, Orazio Gentileschi.
El a familiarizat-o cu arta lui Caravaggio. După aceasta, a studiat cu Agostino
Tasso. În anul 1640 a plecat la
Florența, unde a cunoscut mari succese și a devenit membră a Academiei de Arte
plastice. În anul 1620 a revenit la Roma, dar s-a stabilit până la urmă la
Napoli, în anul 1628, unde a realizat aproape numai picturi bisericești
convenționale sub influența pietății solemne ce domina în oraș.
Pentru o scurtă perioadă de timp a activat la curtea
Angliei, pe la sfârșitul anilor 1630. Artemisia Gentileschi a pictat scene
puternice și pasionale în care elementele psihologice sunt transferate expresiv
în reprezentări dramatice.
Artista a ilustrat tema Iudita și Holofern, din Vechiul
Testament, în numeroase lucrări, fără a picta de fiecare dată actul criminal.
Trimis de Nabucodonosor, regele Asiriei, în războaie de
cucerire, generalul Olofern sau Holofern a ajuns să asedieze cetatea evreiască Betulia.
Pe când bătrânii cetății erau gata să predea cetatea, tinerei văduve Iudita sau
Judita îi veni o idee. Se duse la Olofern în tabără, acesta o plăcu și o pofti
să participe peste câteva zile la un ospăț. Iudita se duse însoțită de o
slujnică credincioasă și îl îndemnă mereu pe Olofern să bea. Până la urmă,
bărbatul adormi, iar Iudita îi luă sabia și îl decapită. Concetățenii ei
atârnară capul de zidurile cetății, înspăimântându-i pe asirieni, care se
retraseră.
În lucrarea de față decapitarea generalului asirian este
înfățișată cu acuratețe. Pentru a nu submina credibilitatea Iuditei, Artemisia Gentileschi
nu o prezintă ca pe o frumusețe angelică, idealizată. De altfel, spre deosebire
de confrații ei bărbați, ea nu prezintă figurile feminine dintr-o perspectivă
voyeuristă. Oribila întâmplare nu este nici ea exagerat înfățișată, ci apare
mai degrabă realist. Artista atinge expresivitatea dramatică prin intermediul
contrastelor de clar-obscur și prin efectele de lumină strălucitoare.
Pictura, ulei pe pânză de 170 x 136 cm, se află la
galeria Uffizi din Florența.
Artemisia Gentileschi abordeaza subiectul intr-o maniera foarte inedita si explicita.
RăspundețiȘtergereDesi influientata de Caravaggio,interpretarea ei este departe de anodina lui tratare a subiectului.Membrele personajelor pornesc din si inspre capul care devine astfel centrul voit al unui semicerc in care se desfasoara actiunea,excelent luminata.
Rochiile bogate,in stil baroc si modul de redare a panzeturilor si a pielii,arata
deplinatatea talentului artistei.Relatarile textelor si filmele recente leaga aceasta
pictura de biografia Artemisiei(ce spuneam anterior)violul ,si mai ales,supliciul
procesului.Doar acum a inceput sa fie apreciata ca o mare pictorita a barocului !
Tainice descoperiri de mare valoare,draga Zina !
Mulțumesc pentru comentariul care lămurește și mai bine lucrurile, ca de obicei! ☺
ȘtergereParca sunt si mai luminoase. Deosebite picturi. Le vad pentru prima data!
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga Zina! Un weekend placut!
Cu drag, Suzana!
ȘtergereWeekend plăcut și ție!
Am mai aflat despre o artistă despre care nu știam chiar nimic. Atât de dramatică scena biblică pe care ne-ați prezentat-o aici.
RăspundețiȘtergereSărut mâna, doamna Zina! :-)
Sunt atât de mulți artiști mari pe care nu îi cunoaștem... Păcat că la școală nu se fac opționale de istoria picturii sau a artelor, nici învățătorii și diriginții nu se îndeasă cu vizitele prin muzee. Despre părinți, nu mai zic. Rarisim am văzut vreun copil cu mama sau cu tata intr-un muzeu.
ȘtergereNumai bine, Alex!