După zeci de ani în care literatura rusă originală și valoroasă s-a răspândit numai prin samizdat*, au ieșit la iveală în ultimii ani mari scriitori care se bucură acum din plin de libertatea de exprimare. Unul dintre ei este Ludmila Ulițkaia, autoare de romane premiate și apreciate în toată lumea.
”Soniecika” descrie destinul dramatic al unei femei ale cărei mari pasiuni au fost lectura și căminul familial. Prima i-a fost suport în primele decenii ale vieții, cea de-a doua i-a adus mari surprize, de tot felul.
”Lectura, care devenise pentru Soniecika o ușoară formă de nebunie, nu-i dădea pace nici în somn: era ca și cum și-ar fi citit visele. Visa romane istorice captivante, ghicea natura acțiunii dintr-o carte după caracterele literelor, simțea în chip bizar paragrafele și punctele de suspensie. Acest talmeș-balmeș lăuntric legat de pasiunea ei bolnăvicioasă se intensifica în vis, unde avea tot dreptul să joace rolul eroinei sau eroului...”
După ce trăiește mult timp liniștită, ca o călugăriță în mănăstire, în subsolul în care se afla biblioteca, Soniecika, bibliotecară, îl întâlnește pe acela care avea să-i schimbe viața. Cu un an înainte de al doilea război mondial apare la bibliotecă Robert Viktorovici, pictor faimos în Europa și America, internat anterior în lagăr, acum pictor în slujba unei fabrici.
”Inima netulburată a Soniecikăi, învelită în coconul miilor de tomuri citite, legănată de murmurul învăluit în fum al miturilor grecești, de sunetele de flaut pătrunzătoare și hipnotice ale Evului Mediu, de tristețea plină de ceață și de vânt a lui Ibsen, de povara amănuntelor lui Balzac, de muzica astrală a lui Dante, de cântecul subțire de sirenă al lui Rilke și Novalis, sufletul senin al Soniecikăi, deci, nu înțelegea că venise clipa cea mare; gândul ei era numai să nu greșească dând unui cititor cărțile pe care nu avea dreptul să le elibereze decât pentru sala de lectură...” După două zile, Robert Viktorovici avea să o ceară de soție.
Încet-încet, vraja lecturilor este înlocuită de bucuria treburilor casnice, dar Sonia rămâne ani în șir o visătoare fără să înțeleagă vremurile pe care le trăiesc.
”Odată, Sonia spuse visătoare, cu un ton ușor patetic care nu i se prea potrivea:
- Uite, ai să vezi, o să învingem, războiul se va sfârși, și atunci o să începem o viață nespus de fericită...
Soțul i-o tăie sec și amar:
- Nu te mai amăgi. Noi trăim minunat – acum. Cât despre victorie... Tu și cu mine o să ieșim întotdeauna în pierdere, oricare dintre căpcăuni ar învinge.
Și încheie posomorât, cu o frază ciudată:
- De la profesorul meu am învățat să nu devin nici verde, nici albastru, nici parmularius, nici scutarius..
- Cum adică ? întrebă Sonia alarmată.
- N-o spun eu. O spune Marc Aureliu. Albastrul și verdele erau culorile echipelor de gladiatori din arenă. Am vrut să spun că niciodată nu m-a interesat al cui cal ajunge primul. Pentru noi, ăsta nu-i un lucru important.. Oricare ar fi învingătorul, omul va pieri, viața lui personală va fi distrusă.”
O descoperire teribilă avea să o trezească la realitate, dar reacția ei va fi surprinzătoare.
Cartea a apărut în Editura Humanitas fiction, în anul 2019. Alături de romanul de nu prea mare întindere ”Soniecika”, în volum se mai află două romane asemănătoare ca dimensiuni. ”Înmormântare veselă” și ”Minciunile femeilor”. Ambele tot despre destinele femeilor ruse.
___________
*samizdat = mișcare culturală dizidentă din URSS, a cărei activitate consta în copierea, cu mâna sau cu mașina de scris, a cărților rusești și străine interzise de regimul comunist, și răspândirea lor de la om la om, la rude, cunoștințe, prieteni.
___________
*samizdat = mișcare culturală dizidentă din URSS, a cărei activitate consta în copierea, cu mâna sau cu mașina de scris, a cărților rusești și străine interzise de regimul comunist, și răspândirea lor de la om la om, la rude, cunoștințe, prieteni.
În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale.
Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac!
Deosebita prezentarea. Sincer, astfel de titluri le cam trec cu vederea.
RăspundețiȘtergereMi se par invaluite in tristeti si nu prea mai sunt tentata sa le explorez.
Insa chiar pare o carte care merita citita. Multumesc, draga Zina.
O saptamana frumoasa sa fie la tine si la toata lumea! :)
Păcat! În felul asta poți pierde cărți valoroase.
ȘtergereSăptămână frumoasă și ție, dragă Suzana!
Îmi amintesc că și în lagărul de la Auschwitz a existat o rețea de copiere și distribuire a cărților în barăcile copiilor - au fost până la 100 de cărți... - apropos de mișcarea de copiere din URSS.
RăspundețiȘtergerePS
Blogul are în șablon butoane de distribuire, care deși sunt bifate nu se văd în pagină...
N-am știut asta. Deci în condițiile cele mai grele oamenii găsesc soluții, oriunde ar fi...
ȘtergerePs - statuia ecvestra a mareșalului Jukov; Piața Roșie, Moscova.
Ștergerece pooveste draguta! Aceasta tema - dragostea pentru literatura, am abordat-o si eu in articolul pe care l-am inscris astazi :-)
RăspundețiȘtergereO saptamana minunata sa ai, Zina draga!
Dragoste universală, pe care ar trebui să o simtă toți oamenii...
ȘtergereSăptămână minunată și ție, Carmen!
Aceasta Doamna scriitoare are multe carti,cam nebagate in seama la noi,dar si la "ei"!Eu am citit "Copiii de zinc","vremuri second-hand",si apoi "dezastrul de la Cernobil",carte interzisa in Bielorus !
RăspundețiȘtergereSaptamana placuta,draga Zina !
Foarte interesant! De cărțile astea nu știam. M-ar interesa mult ultima.
ȘtergereSăptămână plăcută și ție, dragă Natalia!
Ce carte interesanta - mereu m-am intrebat cum scrie aceasta scriitoare. Am cateva carti care imi tot apar ( eu sunt "fan" raftul Denisei.. haha -- din motive lesne de ghicit - carti scrie de autori japonezi, sau cu legatura cu Japonia//Asia).
RăspundețiȘtergerePupici cu drag - sper sa reusesc maine sa ajung cu un gand... sper
Ai reușit, totuși! ☺
ȘtergereȘi mie îmi plac cărțile din ”raftul Denisei”. Cine face selecția acolo, o face cu multă pricepere.
Cât despre scriitoare..., am descoperit-o acum vreo doua luni, prin intermediul romanului ”Imago”, pe care sigur îl voi prezenta aici. Scrie bine, cu inteligență și umor.
Numai bine și spor la treburi!