Asteapta sa se coaca? Anul acesta am ajuns sa mananc cateva mure din padure. Am constat ca nu se compara cu gustul celor din piata. Sunt infinit mai parfumate. Si mai mici! :) Happy WW, draga Zina!
Aveam mure pe un deal mic, în spatele casei bunicilor. Era aproape, 50 de paşi. Şi eu mergeam să culeg mure numai ca să mă întâlnesc cu ursul. În mintea mea, ursul era ca din poveste, cu coşuleţ, mers în două picioare, cules şi plecat :D :D Nu uit niciodată. După ce-am mai crescut, a fost o perioadă în care îmi era frică să merg, să nu vină ursul, deja ştiam că urşii din pădure nu-s ca cel păcălit de vulpe. Apoi iar am crescut şi nu mi-a mai păsat...
Sigur ursul a găsit murele cele mai bune, acelea coapte bine și dulci. Că doar el știe cel mai bine pădurea. Sau.... ce-a mai rămas din ea, dacă nu au dat iama oamenii cu tăierile. Iar dulceața de mure este printre preferatele noastre și facem în fiecare an! Numai bine și zile cât mai frumoase, doamna Zina! :-)
Ursul e plecat sa-si caute coada. :)
RăspundețiȘtergereCe frumoase sunt in ciorchinele lor! Mai au putin si vor zapaci niste papile gustative. :)
Happy WW, Zina draga!
Pân-o găsi-o, facem gem din mure. :))
ȘtergereHappy WW, dragă Diana!
Asteapta sa se coaca?
RăspundețiȘtergereAnul acesta am ajuns sa mananc cateva mure din padure. Am constat ca nu se compara cu gustul celor din piata. Sunt infinit mai parfumate. Si mai mici! :)
Happy WW, draga Zina!
Sau așa. N-am mai mâncat mure din pădure de nu mai țin minte când... Totuși fac gem de mure de la piață în fiecare an. Mmm!
ȘtergereHappy WW, dragă Suzana!
Vai cat de bine arata! Mi-ati facut pofta si de mure si de gem.
RăspundețiȘtergereUnde-i gustul murelor de altadata??? :) O zi bunaaa!
Las'că nici cele de acum nu sunt rele! ☺ Ție ți-e dor de vremea și vârsta de atunci, nu de murele alea. :))
ȘtergereNumai bine, dragă Ina!
hahaha, superb titlu ai ales Zina draga.
RăspundețiȘtergereo toamna minunata iti doresc!
Happy WW 😊
Mă bucur mult că te-a amuzat mica mea postare. ☺
ȘtergereToamnă minunată să avem!
Happy WW, dragă Carmen!
Aveam mure pe un deal mic, în spatele casei bunicilor. Era aproape, 50 de paşi. Şi eu mergeam să culeg mure numai ca să mă întâlnesc cu ursul. În mintea mea, ursul era ca din poveste, cu coşuleţ, mers în două picioare, cules şi plecat :D :D Nu uit niciodată. După ce-am mai crescut, a fost o perioadă în care îmi era frică să merg, să nu vină ursul, deja ştiam că urşii din pădure nu-s ca cel păcălit de vulpe. Apoi iar am crescut şi nu mi-a mai păsat...
RăspundețiȘtergereȚi-am mai spus eu că ești tare măiastră... O poveste de viață în câteva rânduri... Impresionant!
ȘtergereMai avem ursi prin Romania? Nu prea mai am mai auzit de ursi care cotrobaie prin orase pe la tv.
ȘtergereStai să se instaleze frigul ! ☺
ȘtergereUau! Îmi lasă gura apă!
RăspundețiȘtergereHappy WW, Zina!
Păi... Hai la cules! ☺
ȘtergereZi frumoasă, Vero!
Sigur ursul a găsit murele cele mai bune, acelea coapte bine și dulci. Că doar el știe cel mai bine pădurea. Sau.... ce-a mai rămas din ea, dacă nu au dat iama oamenii cu tăierile.
RăspundețiȘtergereIar dulceața de mure este printre preferatele noastre și facem în fiecare an!
Numai bine și zile cât mai frumoase, doamna Zina! :-)
Și mie îmi place foarte mult dulceața de mure, de asta mi-a plăcut și fotografia atât de mult. ☺
ȘtergereNumai bine, Alex!