Parisul văzut de eroul american, newyorkez, al celebrului roman ”Tropicul Cancerului” al lui Henry Miller este cu totul altul decât cel văzut de ochii unui copil, așa cum a apărut în ultimul roman prezentat, ”Cartea nopților”.
Și totuși e una și aceeași perioadă, cea interbelică. Și totuși, e unul și același oraș, Parisul. Sunt doar două din miile de fațete ale acestui diamant neprețuit.
”Rue Amélie este una dintre străzile mele preferate. Este una dintre acele străzi pe care, din fericire, municipalitatea a uitat să o asfalteze. Imense pietre de caldarâm dispuse convex dintr-o parte în alta a străzii. O stradă scurtă și strâmtă. Hotel Pretty se află aici. Mai este și o bisericuță pe Rue Amélie. Parcă ar fi ridicată special pentru președintele Republicii și familia sa. Din când în când e bine să vezi o bisericuță modestă. Parisul e atât de plin de catedrale pompoase.
Pont Alexandre III. Un spațiu întins, bătut de vânt, când te apropii de pod. Copaci stranii, golași, fixați cu precizie matematică în mijlocul gărdulețelor de fier. Mohoreala de la Invalides țâșnind din dom și năpădind străzile aglomerate, întunecate, adiacente pieței. Morga poeziei, îl au acum acolo unde-l vor pe marele războinic, pe ultimul mare bărbat al Europei. Doarme adânc în patul său de granit. Nicio teamă că s-ar putea răsuci în mormânt. Ușile sunt ferecate, capacul e bine pus. Dormi, Napoleon! Nu ideile tale le vor, ci doar leșul tău!
Râul este încă umflat, noroios, brăzdat de lumini. Nu știu ce se ridică în mine la vederea acestui curent întunecat, rapid, dar mă cuprinde o exaltare imensă care tresare în mine și-mi strigă dorința de a nu părăsi niciodată acest pământ. Îmi amintesc că am trecut pe aici ieri dimineață în drum spre American Express, deși știam bine că nu mă așteaptă nicio corespondență, niciun cec, nicio telegramă, nimic, nimic. Un camion de la galeriile Lafayette scârțâia pe pod. Ploaia se oprise și razele de soare, perforând norii săpunoși, atingeau ca un foc rece acoperișul caselor. Îmi revine acum în minte privirea cu care șoferul aplecat peste portieră se uita dincolo de râu spre drumul către Passy. O privire atât de sănătoasă, simplă, aprobatoare, ca și cum ar fi spus ”Hmm, vine primăvara!” Și Dumnezeu știe, când primăvara vine la Paris, cel mai umil muritor se simte în paradis. Dar nu a fost doar atât – a fost intimitatea cu care ochiul său îmbrățișa peisajul. Era Parisul lui. Nu trebuie să fii bogat ca să simți asta despre Paris. Parisul e plin de oameni săraci - șleahta cea mai mândră și murdară care a fost vreodată pe pământ, mi se pare mie. Și totuși ai senzația că se simt ca acasă. Asta îl face pe parizian să fie diferit de orice alt suflet metropolitan.”
…
”Atunci am înțeles de ce Parisul îi atrage pe toți cei chinuiți, pe cei pradă halucinațiilor, pe marii maniaci ai iubirii. Am înțeles de ce tocmai aici, la butucul roții, poți îmbrățișa teoriile cele mai fantastice și mai imposibile, fără ca ele să ți se pară deloc stranii. Aici este locul unde îți recitești cărțile din tinerețe și unde enigmele dobândesc noi semnificații, câte una pentru fiecare fir de păr alb. Hoinărești pe străzi știind că ești nebun, posedat, fiindu-ți clar că aceste chipuri reci, indiferente, sunt ale gardienilor tăi. Aici, toate granițele se șterg și lumea ți se revelează sub adevărata ei înfățișare de groaznic abator. Nicăieri, niciun semn care să indice ieșirea; nicio altă scăpare decât moartea. O cetate eternă, acest Paris. O cetate mai eternă decât Roma, mai strălucitoare decât Ninive. E însuși buricul lumii spre care te târșâi în patru labe ca un idiot orb și șovăitor.”
În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din lecturi gândurile care se potrivesc cu ale sale.
Înscrie-ți în tabel numele și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac!
Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !