roman de WALTER SCOTT
Capitolul 33
Supărat, starețul din Jorvaulx cere să fie eliberat. El vrea să i se înapoieze caii și cuferele și să i se mai dea și o sută de coroane pentru slujbele de la mănăstire. Se plânge de Alan-a-Dale, care îl luase prizonier și îi luase toate bunurile de preț. Acum îi cerea și patru sute de coroane drept răscumpărare.
Căpetenia haiducilor îi spune că trebuie să plătească răscumpărarea. Abatele încearcă să obțină o scădere a prețului, pe motivul că e și el priceput la vânătoare și la sunat din corn. Căpetenia îl pune să sune din corn. Nemulțumit de cum sunase, îi crește prețul răscumpărării cu cincizeci de coroane. După aceea, hotărăște ca evreul să stabilească răscumpărarea preotului, iar acesta pe a evreului.
Isaac din York, cunoscând averile mari ale mânăstirii, spune că abatele ar putea plăti șase sute de coroane. Starețul spune și el că Isaac ar putea plăti o mie de coroane. Evreul începe să plângă, spunând că, după ce i s-a răpit fiica, i se răpesc și mijloacele de trai. Auzind asta, un haiduc îi spune că fiica lui fusese luată de cavalerul templier.
Căpetenia haiducilor îl iartă pe evreu de cinci sute de coroane, ca să folosească banii spre a-și răscumpăra fiica. Mai mult, îl convinge pe stareț să îl ajute pe evreu, fiind prieten cu Brian de Bois-Guilbert; firește, pentru o răsplată importantă din partea evreului. Starețul își cere din nou bunurile înapoi, dar primește numai călugării însoțitori și caii.
Cavalerul Negru, care urmărise toate acestea, își arată mirarea că, deși sunt haiduci, Locksley și ai lui se conduc după legile omeniei. Îi spune căpeteniei că se vede că îi pare rău că are o asemenea ocupație. Își ia rămas bun și promite că se vor revedea atunci când nu vor mai avea nimic de ascuns nici unul, nici celălalt.
Capitolul 34
În castelul din York, prințul John, nobilii și prelații care urmau să îl ajute să ocupe tronul fratelui său, petreceau cu îngrijorarea în suflet. Nu înțelegeau de ce nu sosesc Front-de-Boeuf, Maurice de Bracy și Brian de Bois-Guilbert. După ce sosise vestea căderii castelului din Torquilstone, Waldemar Fitzurse trimisese acolo oșteni conduși de locotenentul lui De Bracy.
La scurt timp, apare chiar De Bracy, plin de sânge, de noroi și de praf. El îi aduce prințului vestea că Front-de-Boeuf este mort, iar Brian de Bois-Guilbert fugise. Vestea cea mai teribilă este însă că îl văzuse pe regele Richard Inimă de Leu, vorbise cu el și fusese prizonierul lui.
De Bracy spune că va pleca în Flandra cu oștenii lui. Fitzurse intenționează să se refugieze în biserica sfântului Petru. Furios că este părăsit, prințul John propune să îl atace pe Richard și să îl arunce din nou în închisoare. De Bracy refuză, motivând că Richard îi cruțase viața și îl eliberase.
Fitzurse spune că îl va prinde el pe Richard, iar De Bracy să rămână să îl apere pe prințul John. După plecarea lui Fitzurse, prințul John îi dă de înțeles lui De Bracy că acela va deveni cancelarul său, iar el, De Bracy, va primi bastonul de mare mareșal. După ce De Bracy iese, prințul pune un om al său să îl urmărească, hotărât să-i taie capul dacă îl va trăda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !