de LIVIU REBREANU
Glasul pământului
Capitolul IV Noaptea
Dacă văzu că Ion nu o mai bagă în seamă pe Ana, George începu să meargă tot mai des pe la Vasile Baciu. Totuși, Ana se ferea de el și era mereu cu ochii roșii de plâns, așa că tânărul înțelese că tot pe Ion îl iubește. Atunci, începu și el să o iubească pe Ana tot mai tare.
Ana începuse să se gândească tot mai des la moarte, de când îl văzuse pe Ion cu Florica și de când aflase că a și cerut-o în casatorie. Ieșise, însă, de multe ori, noaptea în ogradă, să vadă dacă, totuși nu venise Ion la ea. Odată chiar îl găsi acolo, căci Ion venise pentru ca ea să stie că nu o părăsise. Fata se schimbă, zâmbetul îi reveni pe buze, iar George își dădu seama că la mijloc era Ion.
Ion primise citația la judecată, dar nu se dusese la învățătorul Herdelea să-i ceară sfatul, cum îi spusese tatăl său. La judecată era să se împace cu Simion, dar intervenise popa Belciug. Prezent și el acolo, ca martor, preotul se înfuriase văzând că se împacă și vorbise cu judecătorul ceva pe ungurește, iar acum Ion trebuia să revină ca să facă două săptămâni de închisoare.
Chiar în ziua când Ion fusese la judecata, familia învățătorului se tulbură primind telegrama lui Pintea, care avea să sosească sâmbătă. Puseră la cale unde va fi găzduit și ce vor pune pe masă. Noaptea târziu veni și Ion cu părinții lui, cerând sfat și ajutor pentru necazul lui.
Pintea sosi pe o vreme rece și ploioasă. Stătură mult de vorbă, iar Ghighi nu înceta să-i spună Laurei ce drăguț este, ce elegant, ce bărbat ideal. Noaptea, însă, Laura îl visă numai pe Aurel.
Duminică era balul mult așteptat de fetele Herdelea. Deși Pintea venise cu brișca lui, mai aveau nevoie de o trăsură încăpătoare, așa că Titu se duse după slujbă să-i ceară trăsura cu împrumut preotului. Acesta îl primi călduros, căci îl simpatiza pe poet. I-o dădu, dar preciză că i-o dă numai de dragul lui, dacă ar fi fost pentru părinții lui n-ar fi dat-o cu nici un chip.
Plecară la bal, iar vizitiu pe trăsura popii îl luară chiar pe Ion. Balul avea loc în sala de gimnastică a liceului din Armadia. După programul artistic și o conferință, începu dansul. Titu o necăji pe unde o prindea pe Lucreția Dragu, vechea lui iubire, dar gândul lui tot la Roza Lang era. Mai stătu de vorbă cu silvicultorul Madarasy, un ungur cumsecade care nu lipsea de la sărbătorile românești, apoi li se alătură Vasile Chițu, solgăbirăul, care veghea să nu se pună la cale vreo ațâțare împotriva Ungariei. Ion veni și el în ușa dinspre grădină, să privească la petrecerea domnilor.
Când îi sosi sentința, Ion dădu fuga la învățător cu ea. Herdelea îl povățui să se ducă și să stea la răcoare două săptămâni, ca să n-o pățească mai rău. De fapt, învățătorul se temea de judecătorul ungur, care era răzbunător. Ion, însă, nu voia, așa că Titu dădu ideea să copieze Laura plângerea pe care urma să o facă tatăl lor, ca să nu-i cunoască nimeni scrisul.
După vreo două săptămâni, Herdelea, tatăl și fiul, plecară la cârciuma lui Neumann din Jidovița, la un chef cu Madarasy, cu Vasile Chițu și cu șeful percepției din Amaradia. Dându-si seama că acest chef avea să țină toată noaptea, Titu se duse și îl aduse și pe Lang, mare băutor. Discuția se încinse, din cauza solgăbirăului supărat că profesorul Spătaru începuse a cânta ”Deșteaptă-te, române !”. Titu profită: se strecură afară și se duse să-și petreacă noaptea mult așteptată cu Roza Lang.
Ion se ducea seara pe la Ana, vorbea puțin, o săruta și o lăsa să îl dorească tot mai mult. George, ascuns, îi pândea și vedea tot. Într-o noapte, când Vasile Baciu dormea beat, Ana îl băgă în odaie pe Ion. În culcușul ei de pe vatră se iubiră pentru prima oară. Vasile Baciu fu deșteptat pe jumătate de țipătul care urmă gemetelor fetei, dar crezu că e cu George, bâigui vreo două vorbe că e rușine, apoi adormi la loc. Când Ion plecă, Ana îl duse până la poartă și, fără să știe că o aude și George, îi spuse lui Ion că se teme să nu fi rămas grea. Ion plecă mulțumit, fără să spună nimic, iar în urma lui se ridică George, înspăimântând-o pe Ana. Ea fugi în casă și nu auzi cuvântul pe care George îl rosti cu scârbă în urma ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !